20.08.2014,  20:52:41 | 0 comentarii | 826 vizualizari
Ai noştri literaţi, ca brazii, / La umbra deasă a unui trio imbatabil: Guţă, Miron & Bianca
de Mihai BARBU
Continuăm şi astăzi să semnalăm cititorilor din Vale cele scrise de alţii despre scriitorii jieni. Aceste texte apar rar pentru că e de bonton, dacă faci presă culturală şi/sau de altă factură, să scrii ceva rău despre tot ceea ce (mai) mişcă prin Valea Jiului. Rating-ul îl dau, dacă scrii de Petroşani şi împrejurimi, d-ra Bianca Drăguşanu, d. Nicolae Guţă (şi nenumăratele sale femei plus la fel de numeroşii săi puradei) şi Miron Cozma, acum, în calitate de rocker ce dansează frenetic pe muzica fostei domnişoare Niţu. Ei apar zilnic la televizor, la ore de maxima audienţă, şi îi ştie întreaga naţiune. Textele pe care vi le aducem la cunoştinţă apar în reviste literare discrete, pe site-uri ce se (mai) ocupă cu literatura şi în publicaţii online. Nimeni nu poate face, astăzi, o concurenţă reală televiziunii. Dar de aceea există Ziarul Văii Jiului. Ca să sporească numărul de cititori şi în cazul isprăvilor literare ivite în lumea de azi într-o Vale profundă. Adică într-o zonă care a rămas defavorizată şi din punct de vedere cultural. (Mihai Barbu) 
 
“SCRIERI DESPRE GARY”
Cred sincer că Dumitru Velea este singurul scriitor care s-a ocupat în mod constant, obiectiv şi meticulos de biografia şi opera lui Ion D. Sîrbu. Aproape de fiecare dată, cu fiecare carte nou-publicată şi dedicată autorului atâtor cărţi de proză şi/sau de dramaturgie care ne-au acaparat prin forţa mesajului lor tematic şi artistic, Dumitru Velea ne-a prezentat o ipostază cât de cât inedită a “subiectului” său. Regretul meu, şi uimirea, ca să zic aşa, este că, ori de câte ori am găsit comentarii despre Ion D. Sîrbu în vreo revistă, niciodată n-am dat (cel puţin eu) de vreo trimitere oricât de firavă la cărţile publi­cate de Dumitru Velea despre autorul celebrei parabole Arca Bunei Speranţe, sau a volumului de nuvele Şoarecele B şi alte povestiri (ca să dau doar două exemple din opera scriitorului). De fapt, ca să merg cu sinceritatea până la capăt, mă revoltă această ignoranţă pe care nu o găsesc prin nimic şi nicicum explicabilă; în realitate, se practică în conti-nuare un mod/o politică de marginalizare a provinciei, a scriitorilor din provincie care nu au cum să existe şi să creeze valori… citabile. Mă rog…Din nefericire pentru acei infatuaţi/ignoranţi care, în majoritatea lor covârşitoare nu sunt cu nimic mai presus decât majoritatea… necitaţilor, trebuie să spun că (şi) această nouă apariţie editorială se înscrie în rândul scrierilor de indiscutabilă valoare documentară: sunt reproduse facsimile, declaraţii, adeverinţe, acte diverse – toate, sau aproape toate fiind inedit scoase la lumină prin perseverenţa şi încăpăţânarea lui Dumitru Velea, tocmai pentru ca cititorul, lumea iubitoare de literatură, să afle cât mai mult despre viaţa şi opera celui care a reuşit să traverseze cu verticalitate morală încercarea, deseori disperată, a securităţii de a-i “închide gura”. Acest aspect, dar şi altele sunt reliefate în mod constant şi pregnant de Dumitru Velea în această carte pe care aş îndrăzni să o consider o biobibliografie de mai mare întindere. 
Dumitru Velea ar putea-o realiza, şi ar fi în folosul istoriei literare. Volumul – cu o prezentare grafică a copertei excelent realizată – se deschide cu un preambul/cuvânt înainte al autorului intitulat Ion D. Sîrbu – un Iov al epocii comuniste, titlu care elimină parcă orice fel de alte comentarii. Dar din care citez: “În singurătatea sa, când paginile nu i-au mai cuprins rostirea, lăsa cuvintele să plece prin pereţii întunericului epistole spre prietenii: Horia Stanca, Ion Negoiţescu, Virgil Nemoianu, Mariana Şora, Ion Vartic, N. Carandino, Sergiu Al-George ş.a.” (p.13). Însă, nu cred că e potrivit să extind comentariul prea mult, fiindcă avem în faţă o carte care doar prin lectură poate fi percepută la valoarea şi importanţa sa; pentru incitare, pentru invitaţie la lectură e suficient, cred, să adaug aici câteva titluri din cuprins: Despre curbura dramatică, O dimensiune carnavalescă a lumii, Ion D. Sîrbu şi Arca vieţii, Frescă sau întrebare la des­părţire, Scriitorul minerilor sau conştiinţa noastră morală, Ion D. Sîrbu cu legea morală în sine şi cerul axiologic deasupra, Din tărâmul nobilelor umbre etc. Deşi de dimensiuni reduse (nici 200 de pagini), cartea “Scrieri despre Gary” (Editura Fundaţiei Culturale “Ion D. Sîrbu”, Petroşani, 2005) de Dumitru Velea este o contribuţie extrem de importantă la construcţia corectă a istoriei noastre literare, în primul rând deoarece conţine informaţii de cel puţin interesante şi, ziceam, inedite. Este meritul lui Dumitru Velea că a ştiut să le dea această alură. 
(Dumitru HURUBĂ, în Agero on line, Stuttgart, Germania)


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 2 ori 6  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

Anunț
Publicitate
Newsletter