Articole de acelasi autor

Vulcan / O familie tânără cu trei copii s-a mutat în socialul de la Dincă

Vulcan / Ile pus în dificultate chiar de către un pesedist de-al lui

Uricani / Regretele sincere ale lui Dănuţ Buhăescu

Vulcan / Aspecte pe care ar trebui să le cunoască firma bucureșteană de salubrizare

Vulcan / Aproape băgaţi sub masă cu o întrebare

Vulcan / Ziua Micii Uniri, cu primar străin

Uricani - viitoare staţiune turistică de interes local

Vulcan / Demisie în consiliul local

Uricani / Drumuri vicinale deszăpezite pentru prima dată de când sunt ele

Vulcan / Ajutor prompt dat sinistraţilor din Dealu Babii

Fără excepţie, toţi cei care, sâmbătă, au urcat în Pasul Vâlcan au avut cuvinte de apreciere vizavi de asfaltarea drumului care, de la cabane, urcă spre graniţa dintre judeţele Hunedoara şi Gorj.

Operaţiunea de asfaltare
s-a făcut în timp record. O lună, o lună şi un pic. A fost destul de dificil, dacă ţinem seama că ea s-a efectuat în vârf de munte, iar utilajele care au lucrat şi autocamioanele grele care au transportat materialele necesare au avut de urcat la greu. Au mai rămas de asfaltat circa şase sute de metri din dreptul staţiei de întoarcere a telegondolei. A mai fost şi vreme urâtă, care le-a îngreunat munca, dar şi sărbătoarea Sfintei Marii. E o nimica toată, fiindcă, în zilele următoare, şi bucăţica asta va fi gata. Bine ar fi, însă, ca, pe lângă drum, să apară şi rigole absolute necesară.

A fost frumos,
trebuie să recunosc, îndemnul pe care un oficial hunedorean i l-a adresat preşedintelui Consiliului Judeţean Gorj. Acela ca, dacă nu în toamna asta, atunci musai la anul, şi oltenii să treacă la asfaltarea porţiunii care ţine de ei a acestui drum judeţean. O să vedem în mod sigur dacă gorjeanul a reţinut mesajul. Ceea ce este sigur e că întregul ansamblul statuar comemorativ din vârful Munţilor Vâlcan nu va rămâne la stadiul de acum. 

Omul de afaceri Emil Părău,
prin strădania căruia, trebuie recunoscut, s-a făcut tot ce-i acum acolo, are de gând să completeze peisajul cu un schit – dacă nu chiar cu o mănăstire - şi un mausoleu în care să-şi găsească odihna veşnică osemintele ostaşilor români care mai zac, aici, în ţărână. Este neîndoielnic că, la fel ca şi până acum, râvna cu care purcede la astfel de vrednice îndeletniciri îi va fi acompaniată de ajutorul divin, astfel că, la anul, tot pe vremea aceasta, unele dintre cele pe care şi le-a propus să le realizeze aici să devină realitate.