21.11.2017,  19:00:04 | 0 comentarii | 1654 vizualizari
Ing. Gheorghe Mununar (fost șef al Stației Centrale de Salvare Minieră Petroșani): / „După ce am coborât 160 m în puţul plin de apă și de mortăciuni, am găsit cadavrul, l-am împachetat (deoarece era tot dezmembrat din cauza loviturilor în cădere suferite pe moazele puţului) și l-am scos la zi” (I)
de Marian BOBOC

Marian BOBOC: Pentru început, vă rog să prezentați câteva segmente din biografia dumneavoastră? În ce an ați devenit salvator?
Gheorghe MUNUNAR: Data nașterii: 18 septembrie 1971, Petroșani, județul Hunedoara.
Studii: Liceul Industrial Minier (profil – mecanic), absolvit 1990; Universitatea Petroșani, Facultatea de Mine, Exploatări Miniere la Zi, cursuri seral, absolvită 1996. Locuri de muncă: 06.08.1990 - 31.07.2001 - E.M. Aninoasa. Aici am trecut prin toate treptele profesionale.
Am început ca muncitor calificat lăcătuș mecanic de mină (având un certificat din liceu am fost angajat direct calificat). Am lucrat la majoritatea sectoarelor: electro-mecanic - întreținere mașini extracție, stații ventilatoare, compresoare etc. Apoi am lucrat la sect. 1 și 2 producție ca lăcătuș întreținere. Am lucrat apoi ca specialist CAMS în cadrul sectorului Aeraj Protecția Muncii (APM). După absolvirea facultății am ocupat postul de ing. CFL la Sect. APM, apoi la sectoarele de producție.
În anul 2000 am făcut școala de salvatori în cadrul INSEMEX Petroşani și am activat ca salvator minier în cadrul minei, după care, deoarece situația EM Aninoasa era precară, am plecat prin transfer la SALVAMIN Petroșani (Stația Centrală de Salvare Minieră).
Între 01.08.2001 - 19.07.2017, am lucrat la Stația Centrală de Salvare Minieră Petroșani (S.C.S.M.), ulterior transformată în PRESTSERV Petroșani (din 17.04.2015 în urma reorganizarii CEH).
În cadrul S.C.S.M. mai întâi am fost încadrat ca miner-salvator. Apoi, am fost promovat din aproape în aproape, șef de echipă salvare, șef grupă salvare, adjunct șef de stație. În perioada 01.10.2006 – 30.11.2008, după achiziți­onarea Instalației Mobile de Inertizare cu Azot, am fost promovat șef Sector „Inertizare”. Din 01.12.2008, în urma evenimentului de la EM Petrila, am fost promovat șef Sector Salvare Minieră/ șef stație salvare minieră. Am activat ca șef stație până în 17.04.2015, când am fost promovat ca director al PRESTSERV Petroșani (fosta S.C.S.M. - SALVAMIN).
Începând cu 19.07.2017 am făcut lichidarea din cadrul CEH, în urma depunerii dosarului de pensionare la cerere având îndeplinite condițiile.

Marian BOBOC: Ce calități trebuie să posede un salvator? Există un arhetip al salvatorului?
Gheorghe MUNUNAR: Calitățile unui salvator: seriozitate, curaj, spirit de sacrificiu, comunicativ, să poată lucra în echipă, disciplinat, să recunoască autoritatea șefului ierarhic superior în orice situație și multe altele. Nu cred că există un arhetip al salvatorului. Totul depinde de mediul unde își desfășoară  activitatea. La câte inter­venții participă. Contează foarte mult să fie deschis la minte, maleabil și foarte, foarte serios. Poate fi un bun salvator un miner foarte bun, dar în același timp și un sondor, un electrician, un lăcătuș, un puțar, un mecanic de extracție sau un artificier pot fi buni salvatori. Depinde foarte mult de deprinderile fiecăruia și de determinarea lui.

Marian BOBOC: Despre ce salvatori vă amintiți? V-a marcat vreunul?
Gheorghe MUNUNAR: Îmi amintesc de foarte mulți salvatori, de tot colectivul Stației Centrale de Salvare Minieră (S.C.S.M.), de-a lungul perioadei în care am activat ca salvator și apoi ca șef. De asemenea, îmi amintesc de foarte mulți salvatori de la sucursalele miniere cu care am colaborat. De salvatorii din cadrul INSEMEX Petroșani și din țară. Am instruit/ format/ reinstruit periodic ca lector circa 250 salvatori minieri în cadrul cursurilor din cadrul S.C.S.M. Petroșani. Îmi este foarte greu să nominalizez pe cineva în mod deosebit, deoarece sunt foarte mulți oameni care m-au marcat de-a lungul carierei. Pot începe cu Tîmpu Anton, miner de la E.M. Aninoasa, primul meu șef de echipă. 
Răposatul Rotzik Lorand, salvator și șef echipă de salvare minieră de la S.C.S.M., nu în ultimul rând domnul dr.ing. Artur Găman, care m-a format ca salvator în cadrul cursului de instruire. Și care, practic, mi-a pus aparatul de salvare în spate și cu care am colaborat apoi cu succes. De-a lungul carierei mele, m-a sfătuit, consiliat și sprijinit în permanență în activitatea mea de salvator minier profesionist. De asemenea, domnul dr.ing. Jujan Constantin a fost în permanență un om care m-a sprijinit și m-a sfătuit în activitatea mea profesională. Cu siguranță, m-au mai marcat mulți alții, de la care îmi cer scuze că nu i-am pomenit, dar sunt mereu în mintea mea și le mulțumesc pentru sprijinul și încrederea pe care au avut-o în mine. 

Marian BOBOC: Vă amintiți prima misiune ca salvator?
Gheorghe MUNUNAR: Da. Prima misiune a fost la Abatajul cu Banc Subminat nr. 9- 10, str.3, Bl. II, Oriz. X, Fel. a III-a, din cadrul E.M. Aninoasa, unde exista un foc endogen. Lucram la dirijarea abatajului și la alte lucrări pentru avansare. O intervenție foarte grea, de durată, cu o mare uzură fizică și psihică din cauza pericolului iminent. Iar după transferul la S.C.S.M. am prins explozia de la EM Vulcan din 05.08.2001, unde au decedat 7 mineri.

Marian BOBOC: Ce diferențe există între un salvator și un salvator-cercetător (de la INSEMEX)? Dar asemănări?
Gheorghe MUNUNAR: Diferența este că salvatorul minier intervine în orice situa­ție pentru salvarea de vieți ome­nești, lichidare ava­riilor majore și reinstaurarea condițiilor de siguranță.
Salvatorul-cercetător, în principiu, in­tră când este resta­­bilită cât de cât situația, când pericolul eminent a trecut. Acesta are rolul de a preleva probe in-situ din zonele calamitate pentru stabilirea ulterioară a cauzelor producerii evenimentelor. 
Asemănări: oricare trebuie să fie apt pentru orice situație care ar putea apare; chiar și salvarea de vieți omenești; protejarea colegilor de echipă și, eventual în caz de accidentare, să poată să îl salveze.

Marian BOBOC: Trebuie să fii născut pentru meseria de salvator?
Gheorghe MUNUNAR: Cu siguranță cred că trebuie să ai acea genă, nu știu, acel ceva care să te facă să dorești așa ceva. Trebuie să ai conștiința de sine foarte dezvoltată. Să știi că poți așa ceva și de asemenea să știi când nu poți (e la fel de important din punctul meu de vedere, adică să nu te minți singur).

Marian BOBOC: Cum v-ați hotărât să deveniți salvator? Câte ore de inter­venție ați avut?
Gheorghe MUNUNAR: Pur și simplu. Fiind încadrat ca Specialist CAMS la Sect. APM la EM Aninoasa participam, vrând-nevrând la intervențiile salvatorilor. De multe ori, aveam primul contact cu situațiile periculoase, cu apariția fenomenului de autoîncălzire a cărbunelui și ulterior a focurilor endogene. Aveam sarcina de a încerca să lichidez cu forțele proprii un foc, dacă aveam posibilitatea. Așa fiind deja familiarizat cu activitatea, am fost încurajat de ing. Ilie Gaspar, șe­ful stație de salvare (fost director la EM Aninoasa) la acea vreme şi de ing. Dăbuleanu Ioan să mă fac salvator. Cu ocazia ieșirii la pensie am făcut o statistică a orelor mele de intervenție. În 17 ani de salvare minieră, am prestat circa 5.200 ore de intervenție. Intervenții cu aparatul izolant în funcție și cu aparatul izolant în apropriere.
(va urma)



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 2 ori 7  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Publicitate
Newsletter