13.12.2017,  19:29:38 | 0 comentarii | 526 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Ne-am interesat… / Și zeiţa Clio a citit „Societăţi Culturale hunedorene (1870-1918)”
de Marian BOBOC

Am primit cartea d-nei prof.dr. Roxana-Gabriela Szakács, „Societăți Culturale hunedorene (1870-1918)”, chiar în momentul în care a fost publicată. Însă, luat cu alte însărcinări redacționale am tot amânat să o semnalez, până când cartea a dispărut. Sau, mai degrabă, s-a ascuns între alte cărți. În cele din urmă mi-a împrumutat-o un prieten zilele trecute.

Volumul a apărut în bune condiții grafice la Editura „Astra Museum” (Sibiu, 2014) și, conform prefațatoarei Eva Mârza, „este la origine o teză de doctorat”. Aceasta se vede din acribia cu care este întocmită structura cărții. Întâi și întâi, Roxana-Gabriela Szakács își argumentează temeinic demersul științific. Reținem din „Argumentul” său: „Cel mai mare spațiu, în structura lucrării, îi este dedicat capitolului referitor la rețeaua societăților culturale hunedorene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea până la realizarea Unirii din 1918. (…) ținând cont de faptul că prin intermediul societăților au fost puse în circulație ideile și creațiile spirituale, am cercetat, totodată, dificultățile și strategiile acestui proces, printr-o delimitare în subcapitole: Societăți culturale unde accentul cade pe activitatea Societății pentru crearea unui fond de teatru în Ardeal și asupra Societăților de lectură din Deva și Orăștie. Un al doilea subcapitol tratează Reuniunile de învățători ortodocși și greco-catolici, precum și Reuniunea femeilor române din comitatul Hunedoara. Activitatea Corului de la Orăștie și a Corului catedralei Sf. Nicolae din Deva vor face obiectul de studiu al celui de-al treilea subcapitol, iar în final sunt analizate și reuniunile care deși nu au avut un caracter cultural au desfășurat activități prin care au demonstrat și o înclinație culturală”.
Și, într-adevăr, Roxana-Gabriela Szakács nu doar își expune intențiile, ci le pune în operă, step by step, cu aceeași declarată seriozitate documentaristică.
Cartea conține și referiri la Valea Jiului dintr-un timp din care avem relativ puține mărturii. Este meritul și curajul Roxanei-Gabriela Szakács că scoate la iveală din colbul acelor timpuri crâmpeie, adevărate nestemate, din viața culturală a începutului de secol XX. Unul dintre documente vorbeşte despre Adunarea Generală a Reuniunii învățătorilor greco-catolici: „Pentru adunarea generală a Reuniunii de la Lupeni, din data de 27 octombrie 1904, Convocarea semnată de Iacob Radu și trimisă Oficiului protopopesc greco-catolic din Orăștie, la 4 octombrie 1904, venea cu rugămintea de a fi trimisă și domnilor directori de școli, învățătorilor și eventual altor persoane binevoitoare. Convocarea era stabilită într-un protocol luat într-o ședință anterioară a comitetului central al Reuniunii. Comitetul central era compus dintr-un președinte, vicepreședinte, șase membri aleși, doi notari, un casier, un controlor, un bibliotecar și un procuror. Toți erau aleși în adunarea generală, dintre membrii fondatori și ordinari, cu majoritate de voturi, prin vot secret, timp de trei ani”. După această expunere, publică un document valoros, protocolul Adunării Generale a Reuniunii învățătorilor greco-catolici de la Lupeni. Documentul merită reprodus în întregime, dar nu e locul aici. Roxana-Gabriela Szakács arată că istoria nu e rece, că documentele uneori au sentimente. Iată cum își scuză absența la o întrunire învățătoarea Lucreția Boca din Iscroni: „să binevoiască a o absolvi de datorința de a se prezenta la ședința Reuniunii din 26 mai 1907, fiind împiedicată cu îngrijirea unui prunc doar de câteva săptămâni”.
Ca unul care în ultimii 10 ani am cercetat, adunați, câțiva ani în arhive și biblioteci cred pot aprecia corect travaliul Roxana-Gabriela Szakács. Această muncă ascunde nu doar pasiune, trudă, putere de sinteză, ci și o rafinată ardere intelectuală.
„Societăți culturale hunedorene (1870-1918)” este o carte importantă pentru identitatea ținuturilor în care și noi locuim. Cu siguranță, după ce a citit cartea, și zeița Clio este mândră de doamna profesor dr. Roxana-Gabriela Szakács, de la Colegiul Teoretic „Mihai Eminescu” Petroşani. Și nu doar zeița, ci și eu, petroșenean muritor, pentru că am privilegiul de a fi concetățean cu o intelectuală distinsă, discretă, muncitoare, așa cum este doamna profesoară dr. Roxana-Gabriela Szakács.



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.



Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 2 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

Anunț
Publicitate
Newsletter