14.12.2017,  18:59:29 | 0 comentarii | 706 vizualizari
Vulcan / Impresiile unui profesor octogenar despre un nonagenar regal
de Gheorghe OLTEANU

Preambulul este scris de mine. Textul dintre ghilimele nu-mi mai aparţine, dar, mărturisesc, mi-a plăcut imediat cum l-am citit.

L-a scris - atenţie! - de mână,
cu stiloul, profesorul vulcănean Francisc Czimbolmos. Cel de la care, decenii la rând, mulţi dintre cei ajunşi la vârsta mea, mai bătrâni sau mai tineri, au prins drag de filozofie şi de istorie. Asta, pentru că domnul profesor ştia să-şi apropie elevii liceeni. Chiar dacă, uneori, era mai aspru. Domnia sa a făcut parte din generaţia de studenţi bucureşteni a anilor 1955-1960 pentru care studiul era studiu, iar orice lucru început trebuia terminat într-un mod impecabil. L-a avut coleg, printre alţii, pe academicianul Răzvan Theodorescu. Cel care, în 1990, l-a sfătuit pe Ion Iliescu să-l lase pe Regele Mihai I să intre în ţară. Numai că acesta, şiret, i-a zis că trebuie convins „Petre”. Petre Roman, adică. Dar primul ministru de atunci, fiu de cominternist, care acum pozează în liberal, i-a răspuns că nu se poate, fiindcă va ieşi cu vărsare de sânge, că va fi o lovitură de stat. Şi anii aceia sunt deja istorie. Istorie trăită de mulţi dintre noi. Oare unde s-or fi ascuns, acum, cei doi emanaţi ai Revoluţiei din 1989, acum, când Majestatea Sa Regele Mihai I este înmormântat cu onorurile cuvenite? Urmează textul scris de domnul profesor.

„Cu multă tristeţe
şi mâhnire am aflat, la amiaza zilei de 5 decembrie, vestea trecerii în lumea veşniciei a celui care, din prima zi de şcoală, în septembrie 1943, ne-a încântat, ne-a cucerit pe noi, elevii de 6-7 ani, ai clasei de debut de la Şcoala Primară nr.1 din Vulcan. Pe peretele din spatele catedrei atârna portretul unui adolescent de nici 20 de ani, cu o faţă luminoasă, zâmbitoare, frumoasă, care exprima sinceritate, blândeţe, bunătate, trezind, de la prima vedere, multă simpatie printre elevii clasei noastre. 
Cu acest zâmbet regal cuceritor ne-am întâlnit în toţi cei patru ani de şcoală primară, până la sfârşitul anului 1947, când portretul Regelui Mihai a dispărut, locul lui fiind luat de un şir de 5-6 portrete de tovarăşi comunişti cu fizionomie de luptători neînfricaţi, care, apoi, l-au alungat şi i-au luat locul charismaticului rege. Schimbarea a produs uimire, nedumerire, derută în rândul elevilor, dar nici frumoasa şi distinsa noastră învăţătoare, doamna Vlăduţ Valentina, nu a reuşit să ne convingă despre adevăratele cauze ale înlocuirii.
În atmosfera confuză, zbuciumată a anilor patruzeci-cincizeci, când <> provoca noi şi noi victime, gândirea noastră se îndrepta spre uitare lentă, dar nu totală. Amintirea acelor patru ani cu prezenţa tânărului Mihai nu putea să dispară, ci doar să fie acoperită de ceaţa discursului politic comunist. Nu a dispărut nici acum, după 70 de ani de atunci, în aceste zile de doliu, deoarece acest mod de gândire s-a născut, în inima şi conştiinţa noastră, în urma percepţiei directe cu subiectul. Fără influenţa propagandei puterii”.



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 2 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Publicitate
Newsletter