Reportaj neconvenţional la comemorarea lui Avram Iancu la Ţebea/ România. O ţară în care, dacă le soliciţi în acelaşi timp, pizza îţi ajunge mai repede acasă decât Salvarea

(Un panseu de Ioan Danciu, ex-arbitru internaţional din Petroşani)

Am fost duminică la Ţebea împreună cu un fost mare arbitru de fotbal care locuieşte la Petroşani dar care se simte tot mai atras de locurile copilăriei sale petrecute, în urmă cu o jumătate de secol, la Baru. Dimineaţa l-am luat de acasă şi am plecat, câţiva kilometri mai sus, spre munte, să ajungem la casa unde s-a născut şi unde locuieşte, acum, sora sa. 

Acolo era păstrat, la loc de cinste, costumul său de ţăran român pe care a vrut să-l îmbrace cu ocazia acestui praznic naţional. A constatat că pălăria îi rămăsese mică şi a avut mereu grijă să nu i-o sufle vântul. Pe drum, d. Danciu mi-a pus un CD pe care înregistrase o emisiune făcută, la radio, de Octavian Vintilă şi care îl avea ca invitat. A fost o oră în care Ioan Danciu a vorbit, a cântat, a spus vorbe de duh şi lucruri profunde despre fotbal şi viaţă iar când era vorba despre Valea Jiului  devenea de-a dreptul patetic. Nici n-am ştiut cum a trecut timpul...

De la Deva la Ţebea am întâlnit doar poliţişti extrem de amabili gata să-ţi dea o mână de ajutor ca să ajungi în siguranţă şi să-ţi parchezi, în condiţii bune, maşina  în Ţara Moţilor. Pe câmpurile cu porumb de peste drum de biserica din Ţebea erau sute de maşini iar pe câmpia unde era amenajată scena  şi corturile erau mii de oameni.

Un cântec patriotic răsuna obsesiv în microfoane: “Presăraţi pe-a lor morminte/ Ale laurilor flori...”. Fiecare reluare înseamnă, la Ţebea, o nouă depunere de coroane de flori la mormântul lui Avram Iancu. De 20 de ani, politicienii români nu ratează ocazia de a veni la Ţebea şi  de a ţine un discurs patriotic. Anul acesta, spunea unul dintre cei care au luat cuvântul, la Ţebea se află şi viitorul preşedinte al României. Cum să scapi o asemenea ocazie?

Toată lumea din Ţebea ştie de Gorunul lui Horea. Bunicul d-rei Lăzăruţ de la ştirile sportive ale Antenei 1 ne-a arătat doi goruni pe care i-ar fi plantat chiar  Regele Ferdinand. El zicea că, în acest sens, există chiar şi o fotografie-document la unul din locuitorii Ţebei. Dumnealui a avut o asemenea fotografie dar din nefericire, a pierdut-o. Jan­darmii au înconjurat şi apărat cu abnegaţie “teritoriul” unde evoluau politicienii. De jur împrejur lumea privea, asculta şi, din când în când, se minuna de cele auzite. Partidele au venit cu susţinători tineri îmbrăcaţi în culorile distinctive ale formaţiunii. Cei mai numeroşi (şi mai vocali) ni s-au părut cei de la România Mare, înflăcăraţi de discursul patriotic al liderului lor. Preşedintele Costel Avram a avut de ce să fie mândru.

Prima parte a sărbătorii s-a desfăşurat în absenţa Preşedintelui României care a preferat să vină şi să depună o imensă coroană de garoafe roşii abia după ce ceilalţi preşedinţi de partide au revenit la ţinuta lejeră şi s-au dus la corturile mili­tare unde îi aşteptau simpatizanţii. La un moment dat la orizont a apărut un elicopter din care se bănuia că va coborî însuşi, Traian Băsescu.

S-au înşelat. Era doar Gigi Becali care, după ce a avut parte de o primire deloc amicală, a dat câteva indicaţii privitoare la cumpărarea unui număr de mici pe care urma să-i consume, în elicopter, pe drumul de întoarcere acasă.

Cel care ar fi vrut să-l întâlnească neapărat, pe preşedintele Băsescu a fost Vadim Tudor, candidatul care, la Ţebea, se simţea ca acasă. Preşedintelui Băsescu i-a ţinut locul o sosie de-a sa din Brad cu care s-a întâlnit şi anul trecut şi în acest an. Asemănarea este izbitoare. O expertă în chestiunea Băsescu, d-na Elena Udrea, i-ar fi spus că între cei doi există două diferenţe esenţiale: sosia nu are gropiţă în obraz  şi nici verighetă pe degetul inelar. Între timp, „Băsescu de la Brad” şi-a luat verighetă. Cu toate că omul are trei copii şi doi nepoţi a neglijat să arate lumii că e un familist convins. Surpriza celor care l-au întâlnit până la venirea titularului în „cortul” PD-L-ului era imensă. 

După ceremonia oficială candidaţii la preşedinţie au dat autografe pe cărţile poştale oferite din belşug de echipele de campanie. A fost un bun prilej de socializare atât pentru aleşi cât şi pentru alegători. 

Adaptând cele spuse în titlu vom spune, la rândul nostru, că politicienii noştri ajung mult mai repede la Ţebea decât la Cotroceni. Deşi toţi ar vrea să fie invers…

„Trăiască duhul lui Iancu/ Trăiască moţul între moţi/ Câmpia Libertăţii spune/ Că Avram Iancu suntem toţi!/ Că Avram Iancu suntem toţi!„