
Marcel Dobrică, antrenorul echipei de popice Inter Petrila: / „Un sportiv de popice dacă nu are un intelect ridicat, un nivel de gândire, nu se poate face sportiv de performanţă”
Data publicarii:
02/01/2010
Autor:
Răzvan Necreală
Marcel Dobrică, 42 de ani, legitimat la Clubul Sportiv Jiul din 1984; în 1986 devine antrenor la juniori iar din 2001 preia echipa de seniori din Petrila. Are în palmares ca antrenor 4 titluri de campion naţional, un titlu de campion european şi aproximativ 70 de medalii naţionale cu juniorii si seniorii.
Reporter: - Vă rog, domnule antrenor, să ne spuneţi de când se joacă popice în oraşul Petrila?
Marcel Dobrică: - Prima echipă s-a înfiinţat în anul 1921, iar primul titlu de campion naţional s-a luat în anul 2000 ca şi sport de echipă, pentru că la individual am mai avut la echipa de juniori în 1984 un titlu de vicecampioană şi o medalie de bronz în 1987.
R: - Clubul Inter Petrila în ce an s-a înfiinţat?
M.D.: - Ca şi club sportiv din anul 2002. A fost preluat de primărie în 1999 dar doar ca şi asociaţie sportivă.
R: - Cât timp a trebuit să aşteptaţi până ce Primăria Petrila s-a hotărât să investească în această sală?
M.D.: - Sincer să vă spun, noi am avut sprijin tot timpul. În primii ani, nu s-a putut investi deoarece clădirea nu era a primăriei. După ce s-au reglementat actele pentru preluarea bazei sportive de către Primăria Petrila, la câteva luni s-a făcut proiectul şi s-a început munca. Lucrările au început în 2006 şi s-au finalizat în decembrie 2009. Prima oară s-a început cu acoperişul, montarea instalaţiilor de căldură, a caloriferelor, adică, cosmetizarea sălii. Iar din 2007 s-a făcut investiţia strict în aparatura tehnică sălii, constând în spaţiu de joc, popice, bile, aparatura de ridicare a popicelor.
R: - Deci, s-au investit bani serioşi...
M.D.: - Păi, sigur că da. Sincer, nu ştiu suma exactă, dar oricum cred că depăşeşte 7-8 miliarde în cei 4 ani de zile de când s-a început investiţia în popicărie.
R: - Aşadar, în momentul de faţă sala este performantă din toate punctele de vedere?
M.D.: - Sala este omologată internaţional, putem găzdui oricând şi la orice oră orice tip de competiţie, începând de la cupe europene, inclusiv etape de campionat mondial până la orice se poate numi competiţie de popice în Europa şi în lume.
R: - Dacă tot am ajuns la sportul de popice şi la competiţii, spuneţi-mi nişte generalităţi ale acestui sport.
M.D.: - Sportul de popice este un sport foarte complex, denotă foarte multă concentrare. Un sportiv de popice dacă nu are un intelect ridicat, un nivel de gândire, nu se poate face sportiv de performanţă. Luat în general ca sport, intră toate grupele de muşchi în mişcare.
R: - În această categorie mai intră doar gimnastica şi înotul nu?
M.D.: - Exact. Ca şi greutate şi ca şi finalizare de mişcare sportul de popice, deşi nu pare, este un sport care necesită multă forţă.
R: - Care sunt diferenţele dintre popice şi bowling?
M.D.: - Ca şi suprafaţă de joc, ca şi lungimea şi lăţimea pistei jocul este cam acelaşi. În primul rând, mişcarea diferă foarte mult, iar bowling-ul are popicele mult mai largi, diametrul lor este mult mai are, sunt mai uşor de lovit. La bowling se joacă cu 10 popice, iar noi jucăm doar cu 9. O altă diferenţă ar fi bila. La bowling bila este mult mai mare. La noi bila are un diametru de 16 centimetri şi o greutate de 2 kilograme 800 de grame. La bowling bila diferă ajungând de la 2 kilograme până la 8 kilograme, în funcţie de fiecare jucător, în funcţie de stilul lui de joc.
R: - Spuneţi-mi care este programul de zi cu zi al echipelor de popice?
M.D.: – Începem dimineaţa la şase jumătate cu cosmetizarea sălii. Avem soluţii speciale care se dau în fiecare zi pentru protecţia pistei. Antrenamentul propriu zis începe la ora 9 şi se încheie în jurul orelor 20-21. Zilnic. În medie, pe zi, rulează cam 35 - 40 de jucători, după categoria de vârstă (seniori, juniori şi cadeţi), în funcţie de programul pe care îl au şi cu şcoala şi cu munca.
R: - Deşi sportul de popice este foarte iubit în Petrila, el nu este atât de mediatizat ca şi fotbalul sau alte sporturi de echipă. Ce face clubul Inter Petrila şi ce faceţi dumneavoastră ca antrenor pentru a atrage tinerii şi nu numai, pentru a juca acest sport?
M.D.: - Vă spun sincer, din punct de vedere al cadeţilor şi al juniorilor nu ne plângem, pentru că în Petrila se face performanţă în popice de atâţia ani, iar lumea este interesată de acest sport. Dar noi facem selecţii şi în şcoli, în fiecare an în perioada precompetiţională. Noi, la club, avem circa 40 de juniori şi cadeţi şi 12 jucători în echipa de seniori. Copiii vin. Noi nu avem suficient timp să-i lăsăm să joace şi să se antreneze. Aici intră strict 4 oameni pe pistă, şi stau maxim 1 oră 45 de minute la antrenament. Vă daţi seama în 10-12 ore nu se pot rula mai mult de 40 de sportivi. Pepinieră avem, iar oraşul Petrila are viitor în sport, mai ales dacă există şi sprijin din partea forurilor conducătoare, iar clubul nostru întotdeauna va avea uşile deschise pentru iubitorii sportului de popice şi nu numai.



Antrenorul este un om dintr-o bucata care pune prea mult suflet in ceea ce face.Nu stiu daca se merita pentru ca cei de la Primarie sunt foarte pasivi in privinta sportului petrilean.
Felicitari antrenorului Dobrica si popicarilor pentru rezultatele obtinute si speram ca si Primaria sa-i ajute pentru ca noi,privitorii ,sa ne bucuram de cat mai multe victorii.Cu cat achipa este sustinuta financiar cu atat rezultatele popicarilor sunt mai bune.Nu poti sa faci sport de performanta daca nu se investesc bani pentru sustinerea echipei.
Antrenorul are mare dreptate.Nu oricine poate sa devina campion la popice.Bine,in ceea ce il priveste dumnealui are gena mostenita pentru ca si tatal dumnealui si fratele au practicat acest sport,deci se poate spune ca e mostenire de familie.Dar va pot spune ca popicele sunt un sport al mintii.Eu vreau sa ii multumesc pe aceasta cale d-lui antrenor pentru ca si eu mi-am orientat fiul la popice si sunt foarte incantat de acest lucru.Intradevar antrenorul Dobrica se stie ca este exigent cu copii si in general si cu cei mari ,la popicarie toti de la mare la mic fac antrenament dupa un program bine stabilit de antrenor,dar altfel nu se pot obtine performante.Fiul meu de cand merge la popice este mult mai ordonat si ma bucur pentru ca stie de frica antrenorului si se tine de scoala,nu chiuleste ca altfel nu-l mai primeste antrenorul la popice si chiar are reyultate mai bune la invatatura.Ma bucur ca nu merge cu huliganii din fata blocului la discoteci si practica un sport care ii aduce sanatate.
Primaria orasului ar trebui sa tina cont si de faptul ca sunt persoane care fac sport din suflet si sa sustina antrenorii care cu daruirea lor reusesc sa educe si sa ordoneze copii sa ajunga mari campioni europeni.Ar fii bine sa existe cat mai multi ca antrenorul Dobrica.