De la Primăria Vulcan şi până / La “Luceafărul” care-a apus e-o cale atât de scurtă, că nu ştiu câţi ani îi trebuie lui Ile, ca s-ajungă

Îmi pare rău că nu am o poză de-a mea de când mergeam la film. La cinematograf, mă rog. Ca şi alţi vulcăneni, mai păstrez doar în minte imaginile sălii de cinema de la club şi, mai apoi, din cea a Cinematografului “Luceafărul”.

În tot cazul, 

imaginile cu “Luceafărul” fixate de neuroni sunt mult mai frumoase decât cele de acum, pe care le-au salvat pixelii digitalului meu. Cele pe care le am în cap sunt super. Cu aglomeraţie şi cu ditamai coada la casa de bilete la un film bun. Şi, fireşte, cu faţa de om victorios pe care o puteai vedea la fiecare spectator care ajungea în sală. 

Chestiile astea sunt de domeniul

trecutului. “Luceafărul” din Vulcan a apus şi este pe cale să se stingă de tot. De la intrare şi până-n sala de spectacole. Literele lipsă de pe firmă. Holul dinaintea intrării e murdar ca vai de mama lui. Mă şi mir că mai e acolo avizierul de metal pe care erau lipite afişele cu filmele care rulau şi cu cele care urmau să vină. Dincolo de uşă, pe holul dinaintea casieriei, nu am putut să pătrund. În schimb am făcut o poză. Cu apa care picură din tavan şi care, de aici, se scurge în casierie şi în sala de spectacol. Ce-o fi mai încolo, în bietul cinematograf, numai bunul Dumnezeu ştie. Dar, dacă-i curios, primul care poate să afle este primarul Gheorghe Ile. Care nici el nu mai ştie de câte ori a promis că se apucă să-l repare.