Din cauza lipsei temeiului legal pe baza căruia să acţioneze, / Posibilităţile prin care poliţia poate contracara cămătăria sunt limitate

În informarea pe care a prezentat-o luna trecută Consiliului Local al municipiului Vulcan, comisarul Toma Mihu, şeful poliţiei din localitate, a vorbit despre cartierul Micro 3 B, “Dallas”, ca fiind unul predispus continuu apariţiei fenomenelor infracţionale.

Este cartierul care

poate fi cel mai bun exemplu atunci când se discută despre modul în care problemele sociale devin vizibile în nivelul infracţional. De aceea, a amintit comisarul Toma Mihu, s-a luat măsura ca acest cartier să fie mai des luat la pas de către patrulele mixte poliţişti naţionali-poliţişti comunitari şi trupe ale jandarmeriei. 

Consilierul liberal Nicolae Petroi a vrut să afle

câte ceva şi despre modul în care Poliţia municipiului Vulcan încearcă să reducă flagelul numit cămătărie. “Asta pentru că, a argumentat el, nu este îndeajuns să patrulăm pe acolo”. Nicolae Petroi a dorit să afle asta, după ce, la urechile lui, au ajuns vorbe cum că, de la cămătărie, s-a ajuns la recuperări, violenţe şi sechestrări de persoane. Comisarul de poliţie a recunoscut, da, este adevărat, şi a exemplificat modul în care subordonaţii săi au acţionat în această direcţie. 

În 2009, conform celor spuse de dumnealui,

poliţia din Vulcan a finalizat o încercare de dosar privind cămătăria. S-a făcut o descindere într-un apartament în care au fost găsite 67 de acte de identitate. Care clar că erau lăsate ca gaj de către cei care luaseră bani împrumut. Numai că, fiind audiate, persoanele în cauză nu au vrut să declare că pentru acest lucru şi-au lăsat actele proprietarului acelui apartament.

În condiţiile acestea

acţiunile pe care le fac poliţiştii pentru contracararea cămătăriei sunt din start fără urmările dorite. Acestui aspect i se adaugă şi acela al lipsei cadrului legislativ adecvat. Care să prevadă expres că darea de bani cu camătă constituie infracţiune şi se pedepseşte ca atare.