ISJ Hunedoara nu prezintă documente la instanţă, în schimb le oferă cu generozitate jegoasă plagiatorului Nemecsek

„Delegaţia României” a „scrisului hunedorean în lume” a ajuns şi „în faţa casei în care a trăit şi murit mama mântuitorului Isus Hristos”. În maieu, în bermude şi cu o carte a plagiatorului Nemecsek în poală!

Plagiatorul Ştefan Nemecsek este, mai nou, laureatul Asociaţiei Cultural-Umanitare „Provincia Corvina” condusă de dr. ing. Urdă şi de revista „Noua provincia Corvina”. Plagiatorul a luat, astfel, o diplomă de excelenţă pentru „remarcabile merite publicistice şi pentru opera critică de promovare a scrisului hunedorean în lume”. Meritele publicistice constau în faptul că, săptămânal, plagiatorul Nemecsek face o fiţuică agramată de patru pagini în care marea majoritate a textelor sunt scrise de poliţişti  („Sesizări la 112”, „Dispăruţi de la domiciliu”, „A pus în pericol circulaţia pe drumurile publice”, „Multe evenimente nedorite”, „Poliţia oraşului Aninoasa a fost sesizată…”), Jandarmerie („Cupa Jandarmeriei la tir”) şi Prefectură („Informare de presă”), D.G.A.S.P.C. („Mărţişoare în centrele D.G.A.S.P.C.”) şi de cine se mai nimereşte să-i lase individului unele materiale pe sub uşă (în care, desigur, virgulele între subiect şi predicat sunt la loc de mare cinste). Cum ar fi, de exemplu, copiile după acte originale provenite de la Inspectoratul Şcolar Judeţean Hunedoara şi oferite prin reprezentanţii  săi cei mai autorizaţi. E treaba fiecăruia cu cine se asociază. Despre aceste afinităţi ne vom pronunţa, fără îndoială, la momentul oportun. A-i da, însă, unui plagiator dovedit (adică unui hoţ) o diplomă, fie ea şi trasă la xerox, „pentru promovarea scrisului hunedorean în lume” ni se pare o blasfemie. Degeaba îţi reproduci, pe coperta a patra, poze cu nişte excursionişti (dintre care unul cu faţă de asiatic vorbeşte, după cum îi sticlesc ochelarii, perfect româneşte. De aceea şi râde de se prăpădeşte…) care ţin în mână nişte cărţi de-ale  tale. Degeaba te fotografiază cineva cu ele la porţile oraşului antic Efes sau în amfiteatrul  oraşului Efes (în timp ce tu  arăţi, mândru,  lumii întregi nişte bicepşi  –loviţi de hernie -  ieşiţi printr-un maiou şi pădurea de mai jos de bermude). Degeaba, degeaba, degeaba…  Crezi că, astfel, i-ai şi făcut concurenţă apostolului Pavel. Apropo, ce le-ai spus efesenilor că ar conţine volumul cu pricina? Ai avut curajul să le spui că e doar „Plagiatul întâi către efeseni” şi că, acasă, ai mai furat o întreagă bibliotecă? O altă fotografie e compusă din şapte persoane îmbrăcate lejer (bărbaţii în pantaloni scurţi, maieuri şi tricouri iar femeile, mai decente, în pantaloni lungi  şi tricouri mulate pe ţesutul adipos) din care unul ţine în mână un volum semnat (am zis „semnat” şi nu, Doamne fereşte!, „scris”) de Ştefan Nemecsek. Trei persoane asudate stau jos (printre care şi autorul) iar alte patru stau în picioare. Cel cu cartea e la mijloc şi stă jos, lipit de autor. Aceşti şapte excursionişti sunt, scrie Nemecsek,  „delegaţia României” (?!). Unde credeţi că e imortalizat acest moment istoric? Chiar „în faţa casei în care a trăit şi murit mama mântuitorului  Isus Hristos”.  Dacă „delegaţia României” a bătut atâta cale ca să se pozeze în faţa unuia din locurile cele mai sfinte ale creştinătăţii în maieuri şi bermude, alături de o carte plagiată de Ştefan Nemecsek, atunci autorul chiar merita să fie premiat de „Provincia Corvina” a lui Evu. Dacă „delegaţia” ar fi mers doar până la Mănăstirea Prislop ar fi văzut că, încă de la poartă, li s-ar fi cerut să aibă o ţinută cel puţin decentă. Dar dacă vrei, cu orice preţ, să te faci de râs merită să baţi lumea în lung şi lat. În maieu, în bermude şi, neapărat, cu o carte de Nemecsek în poală.