Comunitate

Domnul Ion Popescu este cel mai longeviv şi respectat lider sindical naţional, „omniprezent” cum 1-a numit într-o carte a sa un fost prim-ministru, omul dialogului şi al deblocării celor mai dure confruntări dintre putere şi sindicate pe calea dialogului şi soluţionării amiabile a divergenţelor, adoptată ca linie de conduită a marii Confederaţii Naţionale Sindicale Meridian, căruia neobositul preşedinte Ion Popescu i-a adus un imens prestigiu, atât în rândul liderilor politici, începând cu toţi foştii preşedinţi şi prim-miniştri - şi cu cei ac

„Anul 1950. Primul şi, totodată, cel mai important punct de referinţă din viaţa mea” ne spune Romulus Ştefan Venţel, vorbind „ca la carte”, deşi pretinde că nu e un bun orator. „Fiecare (continuă el) dintre noi susţine (sau măcar are impresia) că viaţa lui poate constitui subiectul unui roman. Important e cât de reuşit va fi acel roman.

Tot ce v-am mai spus în ultima vreme despre Fane Abrădoai a fost legat de “Color Junior”, grupul pe care el îl conduce, şi, mai curând, despre cele trei fetiţe pregătite de el. Aflate la un pas de Festivalul “Mamaia Copiilor”. De data asta vă spun una şi mai tare:
S-a reînfiinţat formaţia “Color”.

Sâmbătă, 27 februarie, pe pârtia de slalom din Straja a avut loc a opta ediţie a Cupei “Energia” la schi. Organizatori, ca în fiecare an, au fost Sindicatul Liber SE Paroşeni, condus de domnul Dorin Modrea, şi Sindicatul Independent Termoserv, în fruntea căruia se află Titu Birou. Cărora le-au fost alături administraţiile celor două unităţi.

Dacă, în acea zi de sâmbătă,

Duminica asta care a trecut, la mina Vulcan s-a dat drumul la chefurile pe sectoare. Nu la toate odată, ci pe rând. Cel de duminică a fost al băieţilor de la sectorul I.

Sectorul I este unul de producţie. 

La doar câţiva kilometri, mai în sus de Cabana „Groapa Seacă” din Munţii Parâng, la marginea drumului care duce spre Obârşia Lotrului-Voineasa, pe partea stângă în direcţia de mers spre Vâlcea, „Pe-un picior de plai/ Pe-o gură de Rai”, se poate observa, de ceva vreme încoace, o viitoare mănăstire.

Câţi dintre noi ne mai aducem aminte de perioada grădiniţei? Deşi eram prea mici ca să avem amintiri notabile, uneori ne mai aducem aminte de anii grădiniţei când punem mâna pe un cub de lemn, când simţim mirosul de aracet sau când, pur şi simplu, trecem pe lângă grădiniţa unde ne-am pregătit sufleteşte să devenim şcolari. Eu am intrat în grădiniţa din colonia Brătianu din pură curiozitate.

Din metal se construiesc poduri ori schele. Cu acestea se clădesc oraşe. Metalul  este ceva rece, este ceva care-ţi proiectează în minte, atunci când te gândeşti la el, mii de ciocane care-l lovesc. Există chiar şi o vorbă: „Bate fierul cât e cald”. Odată ce se întăreşte îşi definitivează forma. Câtă imaginaţie îţi trebuie să transformi ceva rece, fără suflet, în artă? În Petrila, există un om care ştie răspunsul.

Nu m-am hotărât cum să spun. Că trupa de dans modern “Ambasadorii Prieteniei” din Vulcan a reprezentat municipiul în recenta deplasare făcută în Italia sau că tinerii ei componenţi au răspuns unei invitaţii făcute de către elevi de seama lor de la Liceul “Federico Enriques” din Ostia (Roma).
Sunt tot nehotărât,