27.08.2015, 13:34:07 | 4 comentarii | 7144 vizualizari
Pe o piaţă liberă a cărbunelui „VALEA JIULUI NU POATE SUPRAVIEŢUI FĂRĂ AJUTOR DE STAT!!!”
![]() Articole de acelasi autor
de Marian BOBOC
Azi, la orele 16:00 în Sala de Marmură a Primăriei Petroşani va avea loc o nouă „dezbatere publică”, pe tema „Mineritul încotro?”. Au mai fost vreo zece, toate bine mediatizate. Şi de data aceasta au fost invitaţi toţi „greii”, cu Preşedintele României şi Premierul în frunte, dar şi politicieni şi sindicalişti locali. Să vedem cine va veni şi la ce soluţii constructive se va ajunge. Iniţiatorul dezbaterii a fost Consiliul Local Petroşani. Atunci abţinerea consilierului Valeriu Butulescu i-a surprins pe mulţi. I-am cerut câteva explicaţii în interviul de mai jos (Marian Boboc) - Domnule Valeriu Butulescu, aţi fost singurul consilier care v-aţi abţinut la iniţiativa de a organiza (pentru a zecea oară!) o dezbatere publică despre situaţia mineritului din Valea Jiului. De ce? - Nu am fost şi nu voi fi împotriva unor asemenea acţiuni. Am însă serioase rezerve faţă de eficienţa unor asemenea mese rotunde în care, de-a valma, iniţiaţi şi profani îşi dau cu părerea despre ce ar trebui făcut pentru rentabilizarea mineritului. S-a acreditat ideea că în minerit lucrează numai nepricepuţi, că ideile salvatoare ar trebui să vină din stradă. - Şi totuşi, ceva trebuie făcut... - Primul lucru care trebuie făcut este să înţelegem şi să acceptăm un adevăr, dureros dar indiscutabil, o certitudine. O axiomă de care văd că fug toţi! Un postulat, ar spune matematicienii: Un adevăr care nu mai trebuie demonstrat: Pe o piaţă liberă a cărbunelui VALEA JIULUI NU POATE SUPRAVIEŢUI FĂRĂ AJUTOR DE STAT!!! - Ştim că aţi terminat, ca şef de promoţie, Academia de Mine din Cracovia, cotată ca cea mai bună şcoală de minerit din lume. Pe ce vă bazaţi această sentinţă? - Tocmai pe expertiza şi experienţa mea! Acum 25 de ani eram secretarul Comisiei Parlamentare pentru Minerit. De-atunci, am lucrat neîntrerupt în domeniu. Cunosc bine planeta, în partea ei subterană, pe care am văzut-o cu ochii mei. Am fost în toate minele din România. Am coborât în circa 50 de mine din Polonia, Cehia, Germania, Spania, Mexic, Columbia. Am fost în marile abataje din Africa de Sud şi Australia... - Şi care este concluzia dv.? - Am spus-o şi o repet. Huila europeană, deci inclusiv cea de Valea Jiului, nu poate exista pe piaţa liberă, globalizată a combustibililor solizi fără bariere vamale, sau fără ajutor de stat. - Bariere vamale? - Înainte, când statul dorea să ajute o ramură a industriei interne, îngreuna exporturile statelor dezvoltate pe piaţa noastră prin taxe vamale. Dacă guvernul ar pune vamă pe cărbunele de import, mineritul indigen ar fi ajutat. - Dar nu se poate pune vamă. - Nu. Statele dezvoltate din UE au avut grijă să scoată vama şi să oprească subvenţiile. Este în interesul lor. În România se acordă subvenţie doar agriculturii. Pentru că România trebuie să redevină ce a fost în perioada interbelică: ţară eminamente agrară. - Celelalte state europene acordă ajutor? - Acolo unde statul a refuzat ajutorul (Franţa, Belgia, Olanda, Anglia, Italia, Ungaria) mineritul a murit. Acolo unde statul a continuat să susţină, în varii forme, activitatea minieră (Polonia, Germania) mineritul a supravieţuit. România, în stilul ei inconfundabil, se complace în duplicitatea ei specifică. Nici nu ne omoară, nici nu ne ajută să trăim. Statul, a cărui proprietate sunt aceste mine, continuă să ignore adevărul de mai sus. Că nu putem trăi fără ajutorul său. Statul tot mai crede că va găsi forma de organizare şi directorii generali care să facă mineritul viabil. Este o ipocrizie condamnabilă, care a dus la situaţia actuală... - Şi totuşi, statul v-a dat un ajutor de „salvgardare”... - Exemplul dv. ilustrează cinismul statului faţă de Valea Jiului. Ne-a dat un pumn de bani, în iunie, şi acum îi cere înapoi, cu dobândă. Aceasta e bătaie de joc, nu „salvgardare”. E ca şi cum ai lua un om care se îneacă în barca de salvare, îi faci respiraţie artificială, îi dai un ceai cald, după care îl arunci înapoi în apă! Nu de pomeni ocazionale are nevoie mineritul Văii Jiului, ci de un ajutor sistematic, aşa cum încă acordă Polonia şi Germania mineritului de acolo. - Dar nici Polonia şi nici Germania nu mai acordă subvenţii mineritului. - Nu mai acordă subvenţii directe. Dar acordă ajutoare, indirect, cofinanţând programe de modernizare, retehnologizări. Şi, lucru foarte important, statul finanţează programe de reorientare economică a zonelor miniere. - Şi totuşi, Valea Jiului a funcţionat în ultimii ani fără subvenţii... - A funcţionat doar aparent. Fondurile nealocate ca subvenţie s-au regăsit în pierderi, care au început să crească exponenţial. Totul era previzibil. Când pierderile au atins înălţimea Piramidei lui Keops, statul, prin instituţiile sale competente, s-a arătat mirat... - Nu cumva a fost şi vina unei slabe conduceri? - Conducerile au fost cele numite de statul român. Pe cel mai nesănătos criteriu posibil: cel politic. Bineînţeles, s-au schiţat nişte simulacre de concursuri în care nu mai crede absolut nimeni. Probabil, cu nişte conducători mai isteţi, pierderile ar fi fost ceva mai mici. Dar dacă îl veţi învia pe Albert Einstein şi-l veţi numi director general la CEH, firma tot pe pierderi va rămâne. Cum spuneam, mineritul german, condus de nemţi sadea (care sunt şi deştepţi, şi cinstiţi, se-nţelege) are pierderi. Dacă nemţii, cu tehnica lor, nu pot rentabiliza huila germană, de ce credeţi că vor putea face aceasta românii, cu huila de Valea Jiului? - De ce credeţi că nu poate supravieţui huila europeană pe o piaţă liberă? - În Europa bazinele carbonifere sunt în mare parte stoarse de sute de ani de exploatare. În timpul răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan, Europa scotea anual zeci de milioane de tone de huilă. În Valea Jiului avem peste 150 ani de exploatare industrială. Ce era mai bun şi mai bine plasat s-a scos. Acum se scoate ce a rămas. Cele mai proaste zăcăminte. Faliate, subminate, tulburate de exploatările anterioare, la mulţi kilometri de puţuri. În vreme ce Australia exploatează bazine noi, aproape intacte, imense, la mică adâncime, orizontale, situate lângă marile porturi. În Africa de Sud am văzut huilă extrasă în cariere, aşa cum se scoate la noi lignitul. Preţurile lor sunt incomparabil mai mici. Dispun de utilaje moderne, în vreme ce noi încă mai „puşcăm”, după care „lopătăm”... Pe o piaţă liberă, preţurile lor vor fi pentru noi de neatins. - Şi atunci ce-i de făcut? - Sunt două soluţii, care ar putea coabita chiar. Pe de-o parte statul să dezvolte alternative la minerit, pe de alta, să susţină mineritul, dacă socoteşte, pe bune, huila drept produs strategic. Or, seceta din această vară a arătat ce bine e să ai cărbunele tău... - Dar minele Văii Jiului nu au putut asigura necesarul de cărbune în această vară... - Sigur că nu au putut. Fără ajutor de stat, lucrările de investiţii din minerit au fost aproape oprite. Conducerea eminamente „energetică” a Complexului a fost total nereceptivă la problemele minerilor. N-au fost bani să se facă lucrări de pregătire, Cu ce să scoţi cărbune? Cu o combină ucraineană, ruginită, care a stat 12 ani îngropată într-un abataj inundat de la EM Livezeni? Statul a greşit, cap coadă. Nu a avut banii să ne susţină, nici curajul să ne închidă. A preferat strategia lui „vom trăi şi vom vedea”. Şi ce vedem? Vedem ceea ce ştiam că va fi. Că fără lucrări de investiţii totul moare. - Sindicatele vor veni la discuţiile de mâine cu soluţii... Garantând k-urile de 1, n-ar trebui să fie probleme în rentabilizare... - Sindicatele nu sunt pentru soluţii tehnice sau economice. Ele se luptă pentru salarii mari şi drepturi muncitoreşti. Acesta e rolul lor. Dar, am mai spus-o. O administraţie responsabilă n-ar trebui să accepte toate utopiile sindicale... - Credeţi că nişte salarii mai mici ar putea rentabiliza mineritul! - Nu! Chiar dacă minerii de subteran vor lucra cu minimul pe economie, extragerea huilei în Valea Jiului tot nu va deveni rentabilă. Mai ales azi, când noii noştri stăpâni de la Bruxelles ne pun biruri noi, bunăoară cel pe bioxidul de carbon. Aceste exemple arată, o dată în plus, nevoia unui ajutor de stat, sistematic şi susţinut. - Atunci de ce nu aveţi încredere într-o dezbatere publică? - Pentru că soluţiile nu sunt la Petroşani, ci la Bucureşti şi Bruxelles. Degeaba ne adunăm noi la Sala de Marmură, să ne plângem unul altuia de milă, în faţa camerelor de luat vederi. Cineva acolo sus trebuie să ia taurul de coarne şi să întrebe statul, ce are de gând să facă cu noi. Dacă vrea să trăim, să ne acorde ajutorul necesar. Dacă vrea ca mineritul să moară, să vină cu ajutor de înmormântare! Şi să ne susţină proiectele alternativă... - Care proiecte? - Sunt mai multe. Dar două căpătaseră oarece formă: Domeniul Schiabil şi Drumul spre Herculane. Ambele au fost oprite de Bucureşti, din simple răfuieli politice. Că domeniul schiabil seamănă cu Elena Udrea, iar Drumul de Vest ar fi o ctitorie Băsescu. Cu o asemenea politică iresponsabilă e greu să faci ceva responsabil. - O idee finală? - Urez mult succes noii dezbateri publice. Sunt curios câţi din responsabilii adevăraţi pe problemă de la Bucureşti vor participa la dezbateri. Politicienii şi sindicaliştii vin cu tragere de inimă, oriunde există mass media. De aceea voi veni şi eu, şi doamna Macavei. Dar „hotărârile” noastre nu au puterea să schimbe logica lucrurilor. Comentarii articol (4 )
#1
![]()
punctul 1. piata nu este libera. energia eoliana este foate subventionata, apa si centrala nucleara a fost subventionata de catre ceausescu. cum poti mspune piata libera cand ceh-ul plateste cert verzi tocmai concurentilor. la fel cum acum in loc sa produca carbune mai bine cumpara. ceva de genul eu gradinar merg sa cumpar mai bine castraveti decat sa ii culeg din gradina
punctul 2. nu mai are rost tot circul asta
#2
![]()
Am părăsit Valea Jiului acum 33 de ani și România acum 28. La vremea respectivă cunoșteam destul de bine situația mineritului din Valea Jiului. Nu cred că în acești ani, s-a schimbat ceva în situația zăcământului. Majoritatea rezervelor sunt imobilizate în pilierii definitivi al localităților și al Jiului. Ceiace este în afara lor, este puțin, cu steril undeva la 30% și mai mult, stratele 3 și 5, foarte fragmentate, cu presiuni mari și emanații de gaze, la adâncime mare.
Nu-l cunosc pe Domnul Butulescu, dar din interviul de mai sus, înțeleg că este un foarte bun cunoscător al industriei miniere și a situației generale pe plan mondial în acest domeniu. Deasemeni, consider foarte lăudabil că în ciuda eventualelor repercursiuni (am trăit și eu asemenea evenimente în Petroșani), are curajul să spună public că mineritul în Valea Jiului, este terminat din punct de vedere tehnic și că orice măsuri, politice, sindicale sau dezbateri de orice fel, nu fac altceva, decât să „împingă” soluționarea pentru un viitor care nu se știe când va veni.
Este o problemă care n-ar trebui să mă mai intereseze.
Vreau doar să vă rog să-i transmiteți Domnului Butulescu tot respectul meu pentru poziția lui cinstită și cu adevărat responsabilă.
A. Edelstein
Email:ebummy2008@gmail.com
Tel: +972 54 232 0033
#3
![]()
Gigi. Butulescu se referă strict la piaţa mondială a cărbunelui, nu a energiei. El vorbeşte ca un miner şi are dreptate. Nu eolienele şi fotovoltaicele sunt marele pericol pentru Valea Jiului, ci cărbunele de import. Care cărbune, spune Butulescu, va fi tot timpul mai ieftin ca al nostru, pentru că e scos din bazine bogate, de firme bogate, în ţări care nu-şi bat capul cu probleme de mediu. Totuşi, Butulescu susţine o soluţie. Singura. Ajutorul de stat, aşa ca în Polonia şi Germania. Sigur că ai şi tu dreptate. Circul de la primărie nu-şi avea rostul. O sală plină de cetăţeni nemulţumiţi urla la preşedintele CA de la CEH SA, să facă mineritul rentabil. Totul de ochii presei. A fost o mascaradă electorală din care s-a văzut ce rupţi sunt oamenii de realitate, chiar şi acum, în 2015.
#4
![]()
Datorita rupturii reale existenta intre teorie si practicarea efectiva a mineritului, a fostindusa si acceptata ideea ca nu se poate practica mineritul fara subventieonare on conditiile in care sipla logica a contabilitatii demonstreaza ca solutia unica pentru ca o mina sa fie rentabila este ca valoarea productiei exploatate si livrate lunar sa fie mai mare decat cheltuielile de productie,conditie garantata prin Programul minier de inginerie tehnologica operationala destinat mineritului in general si Valea Jiului in special ca solutie rationala definitiva pentru practicarea mineritului, in siguranta,rentabil,pace sociala si profitabil pentru natiune.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul Administrare pagină de Facebook pentru persoane publice ![]() Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! ![]() Administrare pagină de Facebook pentru afaceri ![]() Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare... ![]() Catalog promoţionale 2022 ![]() Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii ![]() Rame click - comandă online! ![]() Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul! ![]() Steaguri publicitare - click pentru a comanda! ![]() Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online! ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Catalog promoţionale 2022 ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Alege să o susții! ![]() Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! ![]() Newsletter
|