Tătărescu redactează cererea transformării Petroşaniului în oraş. 

Dr. Romulus Mioc o susţine în consiliu

 

La 9 august 1923 reprezentanţa comunală a Petroşaniului este convocată în şedinţă extraordinară. O şedinţă istorică, am putea spune, din moment ce reprezentanţa trebuie „să se rostească” asupra următoarei cereri redactate de deputatul Gheorghe Tătărăscu şi semnată de societăţile Petroşani, Jiul Cultural, Casa de Păstrare, de reprezentanţii tuturor breslelor şi de fruntaşii vieţii comerciale petroşenene:

„Subsemnaţii, contribuabili ai comunei Petroşeni, reprezentând mai mult decât jumătate din totalitatea contribuţiilor acestei comune, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a face demersurile cuvenite pentru transformarea comunei noastre în comună urbană.   

Numărul locuitorilor comunei, care întrece pe acela al oraşului de reşedinţă al judeţului şi care sporeşte în fiecare zi, dezvoltarea sa industrială şi economică, care o face unul dintre centrele mari ale ţării întregi, precum şi gradul de propăşire culturală, la care a ajuns prin înrâurirea ce o exercită liceul local şi tot atâtea şcoli şi aşezăminte de cultură, ce s-au creat în ultimii ani, reclamă, toate, o nouă organizare şi o nouă viaţă administrativă, pe care nu le poate da decât transformarea comunei Petroşeni în oraş.

De aceea, în conformitate cu Legea comunală din 1886, Art. XXII paragraf 151, punct a, vă rugăm să binevoiţi a lua în conziderare cererea noastră şi să faceţi demersurile legale spre rezolvirea ei”.

În cuvântul său, dr. Romulus Mioc, membru al reprezentanţei comunale, „a motivat pe larg temeinicia cererii făcute şi arată însemnătatea hotărârii ce urmează a fi luată de reprezentanţa comunală, rugând-o să adopte punctul de vedere al contribuabililor”. Latura juridică a cererii este lămurită de dr, Boeriu. 

Reprezentanţa comunală votează în unanimitate, hotărând trimiterea cererea la Prefectura Hunedoara, pentru îndeplinirea formalităţilor legale.

 

Tătărăscu - subsecretar de Stat la Interne

 

La 3 noiembrie Consiliul comunal al Petroşaniului, reunit în şedinţă extraordinară, hotărăşte în unanimitate trimiterea unei telegrame lui Gheorghe Tătărescu: „Gheorghe Tătărescu, subsecretar de Stat. Bucureşti. Ministerul de Interne. Cu prilejul numirii D-Voastră de subsecretar de Stat, reprezentanţa comunei Petroşeni Vă roagă să-i primiţi urările de felicitare şi să păstraţi intereselor noastre vechea solicitudine binefăcătoare. Să trăiţi şi la mai mare. În baza consiliului reprezentanţei, Primarul Iacob Petru, secretarul Nicolae Oprea”.    

Şi Gazeta Jiului titrează cu bucurie: „D. Gheorghe Tătărescu, Directorul ziarului nostru, numit subsecretar de Stat”. Un bun prilej pentru redacţia săptămânalului petroşenean ( pe al cărui frontispiciu apare din anul înfiinţării sale, 1922, ca director Gheorghe Tătărescu) de a publica la 4 noiembrie o elogioasă notă: „Cu nespusă bucurie aflăm că d. Tătărescu, directorul ziarului nostru, care într-un timp scurt, prin munca fără preget, prin afabilitatea şi prin interesul manifestat şi sprijinul acordat totdeauna, şi cu grabă acolo unde era nevoie a concentrat asupra d-sale iubirea şi respectul întregii Văii Jiului, a fost numit ca subsecretar de stat în ministerul de interne. 

D. Tătărescu este doctor în drept de la Paris,, unde s-a remarcat prin teza sa de doctorat, care a produs o adevărată senzaţie politică şi a fost remarcată cu mari elogii de d. N. Iorga. Noul subsecretar de stat a lucrat mult pentru votul universal şi reforma agrară, redactând mai multe proiecte de legi şi contribuind la întocmirea bugetului armatei. Noi îi dorim sănătate şi belşug în rodul muncii pentru binele patriei şi neamului”. În aceeaşi ediţie, este publicat articolul „Prin noi înşine” (celebra deviză a liberalilor), semnat cu acronimele N.C.V.

La 25 noiembrie, pe fondul contestării de unele ziare a numirii lui Tătărescu la Ministerul de Interne, Gazeta Jiului revine cu un alt articol dedicat lui Gheorghe Tătărescu (întitulat chiar „Gheorghe Tătărescu”), ilustrat cu o fotografie (înfăţişându-ni-l pe noul şi tânărul subsecretar de Stat pozând într-o alură hotărâtă, cu braţele încrucişate şi cu o privire cutezătoare) şi semnat Gh. Vîzdogel: „Nouă, celor grupaţi în jurul acestui ziar, nici prin gând nu ne trecea că va trebui să scriem deosebit despre subsecretarul de Stat de la Interne, d. Gh. Tătărescu, căruia i s-a încredinţat de M. Sa Regele una dintre cele mai delicate şi anevoioase probleme, care frământă viaţa politică de azi a Patriei noastre: chestia minorităţilor. Şi nu credeam că e bine să facem acest lucru din mai multe motive. Întâiu, că nu prea e frumos să pară că-ţi tămâiezi fondatorul gazetei de unde propovăduieşti o credinţă pe care o consideri mântuitoare. Al doilea, că dl. Tătărescu ocupă acum un foarte înalt post de natură politică, ori noi politică militantă nu facem. Al treilea, că în Valea Jiului foarte mulţi cunosc pe noul subsecretar de Stat, încât nu trebuia un portret reînnoit al său. Cum zic, găsisem că ajung cele câteva şire din fruntea unui număr trecut al Gazetei Jiului, ca şi depeşa reprezentanţei noastre comunale, pentru a învedera oricui definitiva noastră părere şi încredere în darurile lui sufleteşti. Dar nenorocita noastră viaţă politică de după războiu, mai ales, a început seria atacurilor şi a insinuărilor şi a calomnierilor şi contra acestui idealist luptător. O presă duşmană vrea să-i creeze o atmosferă neprielnică şi descurajatoare, ceea ce e de prisos să mai amintim că nu va izbuti. Dar într-o parte a lumii noastre, neobişnuită cu astfel de lucruri, şi acum stăpâneşte dictonul că din atacurile îndreptate contra cuiva ceva trebuie să fie adevărat. Pentru această parte a publicului se scriu rândurile de mai la vale. Dl. Gh. Tătărescu este fiu de general în armata română. A avut o educaţie foarte îngrijită, ajutată de un talent şi o sârguinţă neobişnuită. Pe când era student la Universitatea din Bucureşti se remarcase între colegii săi ca vorbitor excelent, iar cea mai bună revistă literară a vremii, Sămănătorul, îi publica cu plăcere scrierile. După ce şi-a completat scrierile în Franţa, s-a stabilit ca avocat, fără să-şi uite vechile talente de scriitor şi vorbitor. Se anunţase chiar că Teatrul Naţional va reprezenta în actuala stagiune o dramă a sa: Când furtuna se apropie… În viaţa publică a intrat după studii serioase şi după ce s-a încredinţat că idealismul trebuie să prezideze la orice acţiune. Atâta vreme l-am văzut lucrând la noi. Nimeni nu a ieşit de la dânsul fără să fie ajutat sau - în cazuri imposibile - mângâiat.  Căci fondul sufletului său este iubirea aproapelui, mai cu seamă a celor obidiţi. Poate că cititorii noştri îşi amintesc un fragment de discurs în Cameră (…). Fără să se gândească anume la aceasta, d. Tătărescu atunci s-a spovedit. Dar noul subsecretar de stat mai e şi un bărbat foarte muncitor. Problemele,, pe care va trebui să le rezolve de acum înainte, nu îi sunt necunoscute: le-a studiat ani în şir. (…) Partea politică însă la acest ziar nu ne priveşte. Am atins doar câteva note sufleteşti umane ale domnului Gheorghe Tătărescu, care mai este şi un om de propovedanie culturală între muncitorii Văii noastre, creând biblioteci şi plămădind şi alte mijloace de luminare a maselor… Dar încheiem, exprimând siguranţa şi adevărul vechii înţelepciuni despre caravana care trece înainte…”. 

 

Tătărescu aduce vestea: din 4 ianuarie Petroşaniul e oraş!

 

Anul 1924 începe cu o veste minunată pentru petroşeneni. La 4 ianuarie, Petru Iacob, primarul Petroşaniului, primeşte de la Bucureşti următoarea telegramă: „Astăzi, 4. I. 1924 d. preşedinte al Consiliului şi d. ministru de Interne au semnat deciziunea, prin care  comuna Petroşani a fost ridicată la rangul de comună cu consiliu. Aducându-vă aceasta la cunoştinţă, urez noului oraş înflorire şi prosperitate. Fie ca Petroşanii să se ridice prin muncă, gospodărie şi hărnicie. Fie ca să ajungă una din marile cetăţi, în zidurile căreia să se statornicească progresul şi bunul traiu pentru toţi locuitorii săi. (ss.) Subsecretar de Stat: Tătărăscu”.

Peste o săptămână, la 11 ianuarie, la orele 12,30 în Petroşani sosesc de la Târgu Jiu Gheorghe Tătărescu, Dinu Frumuşanu (şeful de cabinet al lui Tătărescu) şi Constantin Bălănescu (primarul Tg. Jiului). Petroşenenii îi fac o emoţionantă primire la Cazinoul funcţionarilor soc. „Petroşani” (actualul Teatru Dramatic „Ion D. Sîrbu”): „Îl aştepta foarte multă lume (…), precum şi muzica şi pompierii cu steagul. Oraşul era plin de drapele naţionale”.

Salutul de bun venit îl dă I. Wincklehner, director general şi consilier de mine: „Mult stimate Domnule Ministru! Vă salut din toată inima atât în numele Societăţii Petoşani, cât şi în numele funcţionarilor şi muncitorilor acesteia. Domnia-Voastră, Domnule Ministru, aţi intrat adeseori în această casă ca prieten şi sfătuitorul nostru şi ne simţim deosebit de fericiţi când Domnia-Voastră, Domnule Ministru 

V-aţi întors în cercul nostru ca unul dintre cei mai înalţi funcţionari ai acestei ţări. Acum numai o singură rugăminte avem. Rămâneţi mult, stimate Domnule Ministru, şi în actuala poziţiune a Domniei D-voastre şi fiţi convinşi că noi întotdeauna păstrăm faţă de Domnia-Voastră cele mai profunde sentimente ale devotamentului şi recunoştinţei, şi că ne vom face demni de prietenia Domniei-Voastre. Să trăiţi, Domnule Ministru!”. A mai vorbit şi Gheorghe Drăgan, prim pretorul plasei Petroşani. Emoţionat de primire, Tătărescu spune că a venit în Vale nu doar ca membru al guvernului, ci “în primul rând, ca prieten”. După tradiţionalul „bine v-am găsit”, după atâtea formalităţi şi discursuri, oficialităţi sărbătoresc în cerc restrâns numirea Petroşaniului ca oraş la Cazinoul funcţionarilor.

A doua zi, sâmbătă, 12 ianuarie, la sala Apolo a Primăriei Petroşani are loc şedinţa festivă a consiliului comunal Petroşani. Cronicarul relatează cu lux de amănunte atmosfera festivă şi entuziastă a acestei zile: „Sâmbătă în 12 cor. dl. Tătărescu a adus în persoană numirea Petroşaniului de oraş cu consiliu. Nu numai locuitorii Petroşaniului, ci toate satele din plasa aceasta ş-au dovedit bucuria şi recunoştinţa faţă de d. secretar ministerial Gheorghe Tătărescu, luând parte prin reprezentanţii lor la şedinţa festivă a consiliului comunal ţinută în 12 cor. ora 11 a.m. în sala de spectacole Apolo. Oraşul e în sărbătoare. Sala Apolo, plină de lume din Petroşani şi de pe sate. Muzica societăţii cântă. Domnul Tătărescu, însoţit de prefecţii judeţului nostru şi al judeţului Gorj, de subprefectul nostru, de senatorul nostru D. Bociat, e primit de mulţime cu urale. Urcând pe bină, unde e aşteptat de întreg consiliul comunal, e întâmpinat de dl. primar Petru Iacob cu următoarele cuvinte: Domnule Ministru, Domnule Prefect, Domnule Subprefect, Onorată Reprezentanţă! Înainte de deschiderea şedinţei, Vă rog să-mi daţi voie ca, cu toată căldura inimii mele, să salut pe dl. Ministru Tătărescu, care, spre nemărginita noastră bucurie, se află în mijlocul nostru. Este acesta un moment fără păreche, fără precedent în trecutul comunei noastre. Domnulu Ministru,/ Îmi permit să vă repet şi verbal felicitările şi urările noastre de bine ale reprezentanţei noastre, transmise la timpul său şi prin depeşă, pentru înalta situaţie ce o ocupaţi cu atâta demnitate şi autoritate. Suntem şi noi, Petroşenii, nespus de mândri în sufletele noastre când ştim, cu siguranţă, că şi noi ocupăm un loc în inima D-voastră alăturea, şi în mod egal cu Gorjul. Domnule Ministru,/ În decursul celor 5 ani de când avem fericirea a Vă cunoaşte, nu a fost prilej , nu a fost ocazie în care să nu ne arătaţi cea mai caldă bunăvoinţă, sprijin, ajutor şi un deosebit interes faţă de noi şi comuna noastră. Dovada cea mai recentă despre aceasta este şi prilejul fericit pentru care Dumnezeu v-a adus în mijlocul nostru. Şi oare noi cu ce vom putea răsplăti şi mulţumi pentru munca, ostenelele şi interesul arătat faţă de noi? Numai cu aceea, Domnule Ministru, că dragostea, stima şi iubirea, încrederea şi alipirea  noastră loială, cu care v-am înconjurat şi întâmpinat totdeauna în trecut, de acea dragoste, de acea stimă, încredere şi alipire totală, Vă asigurăm şi pe viitor, sub orice raport, sub orice împrejurări. Şi acum ce vom putea cere, când atât de bine ne cunoaşteţi, atât de exact şi de perfect ne ştiţi dorinţele, doleanţele, situaţia şi împrejurările noastre, ar fi de prisos ca să le mai înşir, când D-Voastră atât de bine le ştiţi şi cunoaşteţi. Dacă însă, totuşi, vom cere ceva, aceea ar fi, Domnule Ministru, să binevoiţi a ne păstra cunoscuta bunăvoinţă şi pe viitor, să ne fiţi protectorul, sprijinitorul şi ajutorul dezvoltării industriale, comerciale şi culturale a comunei noastre urbane şi de azi înainte. Căci noi nu numai Vă stimăm, noi Vă iubim şi icoana D-Voastră, încadrată în rama de aur a recunoştinţei în inimile tuturor cetăţenilor de aici, fără deosebire de naţionalitate şi confesiune a acestei Urbe, cu cari împreună rugăm pe bunul Dumnezeu să Vă ţină mulţi ani cu sănătate, să Vă dăruiască tăria şi puterea de a munci mult şi cu spor pentru prosperarea şi înaintarea scumpei noastre patrii şi fericirea tuturor cetăţenilor ei, pentru înaintarea şi înflorirea comunei noastre urbane şi pentru fericirea a întreg neamului nostru românesc, să trăiţi la mulţi ani şi la mai mare 

D-le Ministru! Declar şedinţa festivă a reprezentanţei deschisă. 

Dl. secretar ministerial comunal comunică scopul venirii d-sale la Petroşani şi citeşte istoricul actul de numirea Petroşaniului ca oraş:

Deciziune, No. 0486/

Noi, Preşedintele Consiliului de Miniştri şi Ministru Secretar de Stat la Departamentul de Interne.

Luând în examinare dosarul actelor relative la transformarea comunei mari Petroşani, din judeţul Hunedoara, în oraş cu consiliu.

Având în vedere hotărârea reprezentanţei comunei Petroşani din şedinţa de la 9 august 1923, prin care s-a decis transformarea numitei comune în oraş cu consiliu. Având în vedere că la această transformare au aderat mai mult de jumătate din numărul locuitorilor comunei, contribuabili cei mai greu impuşi.

Având în vedere că menţionata comună dispune de venituri suficiente pentru a face faţă cheltuielilor impuse de legile actualmente în vigoare unui oraş cu consiliu şi că are numărul de locuitori pentru a putea deveni oraş. Având în vedere că s-au îndeplinit formalităţile legale pentru transformarea comunei în oraş cu consiliu. 

Văzând şi dispoziţiunile paragrafelor 150 şi 151 din art. de Lege XXII din 1885.

Pentru aceste motive,

Decidem:

Art. I. - Comuna mare Petroşani din judeţul Hunedoara se declară oraş cu consiliu.

Art. II - Direcţiunea comunală este însărcinată cu executarea acestei deciziuni.

Dată la 4 ianuarie 1924.

Preşedintele Consiliului de Miniştri şi Ministru de Interne: Ion I.C. Brătianu.

Director general: (ss.) C. Popescu

Prin frumoasa-i oratorie, spune cât de mult ţine d-lui la Valea Jiului şi că va lupta ca să înflorească la izvoarele Jiurilor cetatea minieră, exemplu de ordine şi civilizaţie. Arată chemarea ce o are Petroşeniul ca oraş, din punct de vedere industrial, comercial şi cultural. Scopul se va ajunge prin muncă şi cinste. După această înflăcărată vorbire, şedinţa se închide.

La ora 1 d.m. soc Petroşani dă o masă bogată în sala Cazinoului funcţionarilor, la care iau parte vreo 150 persoane.

La masă toastează dl. Tătărescu pentru MSL Regele, Regina şi întreaga familie domnitoare. Dl. Winklehner ţine în limba română următorul discurs: Mult stimate Domnule Ministru!/ În numele societăţii Petroşani, Vă salut din toată inima şi Vă rugăm a primi expresiunea celei mai înalte stime şi consideraţiuni a întregului personal al societăţii noastre. Eu, personal, încă de mult timp am avut fericirea de a Vă cunoaşte şi a Vă aprecia şi Vă asigur, Domnule Ministru, că pe când am aflat chemarea Domniei Voastre în înaltul post ce îl ocupaţi, a fost unul dintre momentele cele mai fericite ale vieţii mele. Eu fericesc întreaga ţară pentru această alegere, deoarece în Domnia-Voastră a ales un om plin de idealuri, cu spiritul de dreptate şi iubitor de patrie, care sunteţi anume făcut pentru rezolvarea celor mai grele chestiuni. Vă rugăm, Domnule Ministru, ca şi în viitor să rămâneţi prietenul şi sfătuitorul nostru, noi, toţi cei prezenţi, Vă dorim a ocupa cât mai mult acest post, pentru binele patriei şi al poporului, activitatea Domniei-Voastre fiind pentru întreaga ţară o binecuvântare. Bine aţi venit în cercul nostru, să trăiţi, Domnule Ministru!”.

Urmează o cascadă de toasturi: păr. greco-catolic protopop Miocu - pentru dl. Prim ministru IIC Brătianu, „urându-i să realizeze şi unificarea sufletească, după cum a înfăptuit-o pe cea politică”; părintele ortodox a evocat „amintirile vechi şi dulci ale studiilor de la Universitatea din Bucureşti, unde a fost coleg cu d. Tătărescu” şi a arătat două valenţe  politice şi literare ale demnitarului; primarul Petru Iacob pentru dl. Tătărescu, dl. senator Hasnaş pentru societatea minieră Petroşani etc. În fine, dl. Tătărescu „mulţumeşte tuturora, îndemnându-i la muncă cinstită, la bună înţelegere. Sprijinul d-lui nu va lipsi niciodată”.

La propunerea primarului Petru Iacob, cetăţenii oraşului Petroşeni trimit primului ministru următoarea telegramă: „Domnului Ion I.C. Brătianu/ Primministru/ Bucureşti/ Cetăţenii petroşeneni, ridicaţi prin grija D-Voastră la rangul oraş cu consiliu, Vă mulţumesc pentru acest semn de dragoste şi Vă roagă să primiţi, pe lângă întreaga lor recunoştinţă, urări de sănătate pentru a întregi şi consolida şi opera de unitate sufletească, cum aţi făcut unitatea teritorială, asigurându-Vă că în acest colţ de muncă şi hărnicie se va măsura de-a pururi imaginea D-voastră, ce reprezintă puterea de muncă şi chintesenţa sacrificiului pentru Patrie. Cetăţenii oraşului Petroşani”.

Aşa i-a sfârşit saga „prăznuirii urbanizării Petroşaniului”.

Dintre ecourile în presă reţinem din Neamul românesc, ziarul profesorului Nicolae Iorga: „La Petroşeni s-a sărbătorit cu mare solemnitate ridicarea localităţii la rangul de oraş. A luat parte dl. Gh. Tătătărescu, subsecretarul de Stat de la Interne, dând acestui act importanţa cuvenită, deoarece se ştie că întreaga vale a Jiului este românească şi era lipsită de un centru orăşenesc, care să-i poată face înlesnirile comerciale, economice şi culturale, de care avea nevoie. Demn de relevat e că s-au creat cantine şi depozite de consum pentru muncitori, care pot cumpăra alimentele necesare pe preţurile de dinainte de război. Mişcarea sindicalisto-naţionalistă, condusă de destoinicul fruntaş Salcă, se întăreşte din ce în ce mai mult”.

(Din volumul „Liberalii lui Miocu. O reconstituire cronologică a Partidului Naţional Liberal în Valea Jiului”, Ed. Autograf MJM, cu o prefaţă de Costel Avram)