Participând la câteva lansări ale unor cărţi-document despre istoria Văii Jiului ale lui Marian Boboc, mi-a încolţit în minte ideea unei cărţi despre Aninoasa, adresată nu unui cerc restrâns de specialişti, ci tuturor iubitorilor de istorie, dar mai ales elevilor aninoseni. După o astfel de lansare, l-am abordat pe Marian Boboc, lansându-i această provocare. A spus că o carte despre istoria Aninoasei reprezintă, într-adevăr, o provocare inedită pentru documentaristul care este. A ridicat mănuşa şi… s-a apucat de lucru. Sporadic, mă informa asupra demersurilor sale, comentând cu entuziasm un document sau altul scos la lumină din colbul arhivelor.

Ca intelectual al locului, am cunoştinţă că despre istoria Aninoasei ştim relativ puţine. De aceea aceste goluri ale istoriei locale trebuie umplute. Asta şi face Marian Boboc.

În acest prim volum intitulat „Ecouri din Aninoasa”, după titlul unei rubrici din ziarul „Avântul”, Marian Boboc a adunat, cu destulă trudă, din biblioteci şi arhive, documente neştiute sau puţin cunoscute despre Aninoasa noastră. A descoperit cine sunt autorii primei monografii a localităţii şi şcolii din Aninoasa, l-a urmărit, în acelaşi stil „detectivistic”, pe Mihai Bogza (exemplar dascăl de colonie minieră, reconfigurându-i biografia prin prezenţa acestuia în „cetate”), a intrat cu curaj în Castelul Maderspach (aici a dat de un fioros complot), a extras  din cărţi rare lucruri neştiute despre mina Aninoasa, s-a bucurat alături de elevii aninoseni la prima lor excursie în ţară, s-a revoltat contra jandarmilor dintr-o poveste bizară de iarnă.

Ca şi în celelalte 25 de volume-document ale sale, Marian Boboc lasă documentele să vorbească, intervenind doar atunci când e cazul cu lămuriri pertinente. De aceea, cartea are un farmec aparte. Este impresionant efortul pe care Marian Boboc l-a făcut în capitolul „Vederi din presă/ Aninoasa interbelică”, cercetând filă cu filă toată presa interbelică, care a apărut în Valea Jiului, decupând din aceasta orice referinţă, cât de mică, despre Aninoasa. Astfel, prin faţa ochilor noştri defilează vizite de episcopi, mitropoliţi, prefecţi, miniştri într-o Aninoasă patriarhală, dar destul de nervoasă, când şi când auzul ne este mângâiat de muzica seratelor de altădată. Spectacolul interbelic al Aninoasei şi Iscroniului, care atunci erau separate administrativ, rulează incitant pe ecranul presei într-un film în care spectatorii nu mănâncă seminţe sau pop-corn, ci, frumos îmbrăcaţi, nu se mai lasă ieşiţi din vraja filmului.

Mărturisesc că am terminat de citit dactilograma acestui prim volum din „Ecouri din Aninoasa” şi că deja îl aştept cu mult interes pe al doilea. 

Sper din toată inima ca această carte să ajungă în mâinile cât mai multor elevi din Aninoasa, iar lectura ei să dezvolte în fiecare patriotismul local, adică mândria de a fi aninosean.

 

Un aninosean… Adrian DAVID,

Preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara