Când spui Maderspach, spui descoperirea şi exploatarea cărbunelui în Valea Jiului, spui „Pomul cu lalele”, spui Castelul din Iscroni (care a supravieţuit, cât de cât, până în zilele noastre, fiind identificat de unele minţi înfierbântate cu Castelul din Carpaţi, fermecătoarea ficţiune a lui Jules Vernes), spui… complotul. Cum care complot? Marele complot din 1921. Cu ajutorul presei şi al documentelor, din negura acelor vremi am scos la lumină un thriller de epocă, una dintre primele poveşti de siguranţă naţională desfăşurată în Valea Jiului, la Iscroni. (Marian BOBOC)

 

În 1921,

anul „turnării” thrillerului, în Valea Jiului nu apărea decât o singură publicaţie, „Graiul Muncitorimei”. Suficient, pentru a ne fi de folos în această poveste. La 15 mai 1921, „Graiul…” titrează „Complotul din Valea Jiului”, dedicându-i acestui subiect o pagină întreagă:

„Un mare complot (conjuraţiune) contra Statului şi a Românilor s-a descoperit la noi, în Valea Jiului. Ştiam că ungurii din România Mare ne sunt tot aşa de duşmani, ca şi cei rămaşi în Ungaria, căreia astăzi ar fi trebuit să i se spună Maghiaria. Ştiam că comploturile din Cluj, Oradea Mare, Timişoara şi alte părţi se întind până la noi. Vedeam nelămurit în întrunirile de seară din Restaurantul gării şi, mai în urmă, la noul birt Bristol, că pluteşte peste noi o primejdie. Şi mai presus de toate, ştim că organizaţia maghiară contra noastră este atât de desăvârşită, încât sunt desemnaţi până şi oamenii care ar urma să puşte pe cutare sau cutare dintre români.

Totuşi, ce s-a descoperit zilele acestea la noi - ne-a uimit. Mai în jos dăm, cât se poate fără a stingheri cursul cercetărilor, ştirile de până acum. Observăm că chestia încă nu e isprăvită, şi vom mai aduce în numărul următor noutăţi de care nici nu visam.

 

Cine conduce cercetările?

După ce au avut la îndemână datele sigure, au plecat şi au sosit la Petroşani joi seara, 5 mai, 

D-nii: Ştefan Cepescu - procuror la Curtea de apel din Cluj, Constantin Ghiţeanu - primul procuror din Deva, Vasile Gheorghiu - şeful brigăzii mobile de siguranţă din Cluj, Vasile Alexandrescu - şeful serviciului Siguranţei din Deva, cu un număr de agenţi (detectivi) şi informatori.

 Informându-se bine, sâmbătă spre duminică noaptea (7 spre 8) Mai, au purces la arestările care se dovediseră de lipsă.

 

Arestaţii

Iată şi numele păcătoşilor: 1. Ion Maderspach din Iscroni; 2. Dr. Armin Riebel, avocat; 3. Dominic Varga, preot reformat; 4. Bela Veress, preot unitar; 5. Antoniu Dravucz, inginer şi inspector al atelierelor mecanice de la Societatea minieră Petroşani; 6. Ştefan Barcsay; 7. Stolzenberg, fost căpitan de jandarmi, azi în slujba Casei Cercuale; 8. şi 9. Fraţii Oscar şi Beri Martina din Băniţa; 10. Dr. Maximilian Deutsch; 11. şi 12. Fraţii Moisi şi Balint Szabo, mineri; 13. D-na Maderspach, mama fraţilor rău vestiţi din Iscroni; 14. Soţia lui Petru Ghidro, care e arestat în Sibiu; 15. A reuşit să fugă, şi până acum să nu fie prins căpetenia complotiştilor, viteazul care se lău­da cu omorârea atâtor români, Victor Maderspach de la Iscroni; 16. A fost luat sub pază armată şi directorul general al Societăţii Petroşani, Ioan Winklehner şi familia. Dânsul, lipsind din Petroşani, a putut fi pus la îndemâna autorităţilor abia Duminică seara.

 

Cum s-a început?

După ce au căutat şi au început să-i aresteze pe cei din Petroşani, domnii de la Cluj au văzut că unii dintre blăstămaţii înşiraţi mai sus nu sunt acasă nici pe la miezul nopţii, iar familiile lor nu voiesc să spună unde se găsesc. Punând pază armată la casele vinovaţilor şi despărţindu-i pe unii de alţii, d. Gheorghiu a luat patru agenţi şi a plecat cu automobilul la Iscroni.

În drum au ajuns pe avocatul Dr. Riebel, care grăbea pe jos la fraţii Maderspach. L-au luat în automobil. Ajungând la vreun km de casa Maderspachilor, d. Gheorghiu, cu doi agenţi, au pornit-o pe jos, după ce au încredinţat pe Riebel celorlalţi doi agenţi. În palat, lumină mare. Şeful a rămas la poartă, iar agenţii au intrat. În casă erau fraţii Maderspach şi inginerul Dravucz. Agenţii s-au dat drept spioni unguri, care aduc ordine de la Horthy. Îndată a ieşit Victor Maderspach şi a tras zăvorul la poartă, a stins lămpile în 3 camere şi le-a încuiat, după ce le-a scos clanţa pe dinafară.

Pe urmă au început poveştile.

 

Planurile complotiştilor

Nu se puteau înţelege bine dacă să înceapă războiul pentru recucerirea Ardealului. Victor spune că arme, muniţie şi material de explozie are de ajuns, dar oamenii lui nu sunt încă destul de preparaţi. Dravucz era de părere că dinamita dă prea multe greutăţi pentru a o transporta la tuneluri, şi ar fi bine dacă ar face rost de ecrazită sau fulmicoton. Asupra unui punct se înţelegeau de minune: că în clipa de semnal a lui Horthy tunelurile trebuiau date în aer şi răscoala începută şi în Valea Jiului, omorându-se căpeteniile noastre.

 

Lupta

În vremea aceasta, d. Gheorghiu văzând că trec cele 15 minute, în care trebuiau să fie arestaţi cei din casă, a sărit gardul de fier şi s-a apropiat. De intrat nu putea să intre fiind scoase clanţele uşilor. Dar şi agenţii au văzut că a trecut vremea, şi unul dintre ei, Ant. Lersch, a ieşit şi i-a şoptit prin broasca cheii că ce e în casă. Cât a fost dânsul afară, Victor a întrebat ceva de la celălalt agent, Aurel Mândruţ, şi după ce s-a întors şi Lersch, a întrebat acelaşi lucru. Răspunsurile lor nu s-au potrivit întru toate. Atunci Mândruţ, scoţând revolverul şi ţintindu-l asupra lor, le-a zis: În numele legii sunteţi arestaţi!

Ca fulgerul a sărit Victor asupra lui Mândruţ, şi cu puterea lui de animal a prins mâna cu revolverul, iar cu cealaltă a reuşit să-l sugrume. Ion Maderspach s-a repezit asupra lui Lersch şi luptau împreună. După câteva secunde, Mândruţ reuşeşte să descarce revolverul, nimerind pe Ion într-o parte a corpului, care nu se poate scrie şi pe care i-a strivit-o. Dar glontele a trecut şi prin piciorul lui Lersch.

Văzând Victor că vânjoşia lui Mândruţ e mare, a scos o sticluţă în formă de ac, plină cu o otravă foarte puternică, şi i-a înfipt-o lui Mândruţ în picior, golindu-i cuprinsul. Norocul a fost că otrava nu a ajuns toată în picior, deoarece în cursul luptei s-a mai vărsat şi pe pantaloni. Cu toate acestea, în curând s-a simţit puterea otrăvii: picioarele au început să amorţească. Atunci Victor, cu o lovitură groaznică în frunte, a crezut că a sfârşit cu agentul, şi i-a zis: Acum mori, vălăhuţule! Mândruţ i-a răspuns: Nu face nimic Casa ţi-e înconjurată de soldaţi.

D. Gheorghiu, auzind de afară strigătele şi apoi detunătura armei, a căutat să dea ajutor. Aproape nu a găsit decât un moşneag fără putere, şi a alergat la automobil. Cu cea mai mare repeziciune a luat forţă armată, dar bandiţii pieriseră.

Victor Maderspach încă nici acum nu este prins. Fratele său Ion a fost prins la baronul Ehrenberg, la gura Surducului. Iar inginerul Dravucz, după câteva zile, a căutat să se ascundă la şeful de atelier Keller, de la care a şi fost dus pe mâna justiţiei.

 

Cercetările 

Fiind sfârşite arestările, au început percheziţiile. Pe lângă domnii arătaţi mai sus, au luat parte la cercetări d-nii: Dr. Nic. Olariu, ca judecător de instrucţie; Iuliu Deacu, poliţaiul Petroşaniului, şi Tudorache, şeful Siguranţei din Petroşani.

Până la închiderea numărului nostru, toate formalităţile sunt împlinite. Vinovăţia celor arestaţi este dovedită, dar nu voim să publicăm toate amănuntele, până la încheierea deplină a cercetărilor.

 

Ce s-a găsit?

Nu credem că trecem peste marginile pe care voim să le ţinem, când mai dăm următoarele. S-au aflat mari cantităţi de dinamită şi fitiluri, otrăvuri în trei forme (de injectat, înţepat, de omorât prin aburire şi pastile ca aspirina - sic! - ) şi muniţie. Documente încă s-au aflat, ca şi scrisori arse.

 

De unde se conduce mişcarea?

Sufletul mişcărilor complotiste din Jiu şi organizatorul lor este fostul preot militar din Petroşani, Carol Kiss. El le născoceşte, el trimite paralele şi parola. În urma legăturilor, pe care le-a avut în 1918 cu muncitorimea şi cu secretarul ei de atunci, Csiszér, mai găseşte şi azi oameni cărora le adresează porunci hortyste. Aşa au ajuns să fie arestaţi ca vinovaţi şi muncitori, care fac parte din sindicatul internaţional.

Sau pe aceştia îi prostesc domnii de pe aici? Vorba unora dintre ei: „Până acum domnii scoteau din foc castanele cu mâinile noastre. Acum să dea şi ei de dracu!”.

 

Românii care plâng

Am ajuns să vedem şi această - cum să-i zicem -, să ni se ierte vorba, această ruşine: domni şi doamne de român (?), cu ochii în lacrimi şi plângând de soarta celor arestaţi sau păziţi. Să auzim cuvinte de băgarea mâinii în foc, pentru nevinovăţia cutăruia şi alte lucruri urâte.

Doamne şi-i mai rabzi?

xxx

În ultimul moment aflăm că directorul general Winklehner a fost pus în deplină libertate, după ce i s-a făcut percheziţia şi i s-a luat declaraţiile”.

Chiar dacă acţiunea Siguranţei române desfăşurată la Iscroni, cu momentele ei de tragicomic eroism, a fost un semi-eşec, cel mai important complotist, capul conspiraţiei, Victor Maderspach, reuşind să fugă, ziarul s-a vândut bine. Întreaga ediţie a „Graiului Muncitorimei” a fost epuizată („Numărul 5 al ziarului nostru s-a vândut în trei zile, până la ultimul exemplar, aşa încât multe cereri n-au mai putut fi împlinite” – consemnează cu mândrie profesională redactorul în ediţia nr. 6) şi, bănuim, citită cu sufletul la gură, şi apoi viu discutată prin cafenelele şi bodegile Văii Jiului.

Complotul de la Iscroni prilejuieşte un alt „complot”, acela al românilor oneşti. Care este vestit mai în glumă, mai în serios în nr. 6 din „Graiul Muncitorimei”: „Un nou complot este pe cale să urzească în Valea Jiului, pe cât ne vesteşte un harnic mun­citor care scrie şi la Graiul Muncitorimei. Ar fi vorba de complotul Românilor cinstiţi, care nici nu s-au îmbogăţit de pe azi pe mâine, nici nu au legături şi consfătuiri tainice cu nime, ci vorbesc răspicat şi lucrează la suprafaţa pământului şi la lumina soarelui, necăjind ca şi minerii în sânul înecăcios al minelor. Scopul complotului este după mersul vremii. Văzând aceşti oameni, că au început căldurile verii şi că cei îngrăşaţi fără osteneală lungă s-ar putea topi într-o bună zi, au socotit să-i mântuiască de primejdia aceasta, să-i păstreze. Între armele cu care vor căuta să-şi înfăptuiască gândul ascuns şi nepatriotic este - sarea”.

„Graiul muncitorimei” nr. 6/ 22 continuă povestea complotului:

 

„Plecarea la Cluj

După mărturisirile făcute aici şi după dovezile aflate cu prilejul percheziţiilor (cercetărilor la locuinţele arestaţilor), judecătorul în drept a dat ordinul de arest preventiv (înaintea celui ce se aduce la judecată). Astfel, marţi dimineaţa toţi cei arătaţi de noi ca închişi au luat, sub pază bună, drumul Clujului. Vai, cum cunosc şi au sfinţit acest drum atâţia români nevinovaţi (între ei, şi primarul Petroşaniului, d. Petre Iacob), şi acum îl murdăresc cei ce vor să fie călăii noştri”.

 

S-a spânzurat o femeie 

Din şirul lor a lipsit numai soţia lui Petru Ghidró, una dintre cele mai preţioase între complotişti. Ea făcea legătura între bărbatul ei şi nemernicii de aici. La ea s-a aflat şi otrava. Care era menită pentru uciderea agenţilor noştri şi a paznicilor de la Sibiu, de la închisoarea soţului ei. Când a văzut în serviciul românesc pe agentul pe care-l credea ungur şi care ştie tot ce au făcut arestaţii, s-a spânzurat cu vălul ce-l purta pe cap şi cu cele două batiste de la dânsa, lăsând în temniţă un copil de 11 luni şi acasă alţi vreo patru. Câte ar fi ştiut ca să spună şi cât a fost de vinovată, o arată fapta aceasta, că nu i-a fost milă de copil ca de păcatele ei.

De dragul patriei maghiare vechi şi-a mai încărcat sufletul încă cu unul.

 

Inginerul Dravucz

a recunoscut că s-a aflat în seara arestării sale la Maderspach pentru a omorî pe agenţii noştri, pe care voia să-i mai ispitească odată, că sunt cu adevărat de-ai lui Horthy, sau nu? Se vede că-i bănuia, cam târziu.

 

Victor Maderspach

încă nu este arestat nici astăzi. Se ştie că el a fost şeful complotului. De altfel, trecutul său îi poruncea să facă aceasta. Iată ce scria profesorul din Deva A. Mănciulescu în România Liberă despre domnul Victor: DV. ştiţi (domnule ministru al Ardealului dr. Petru Groza) de românii împuşcaţi şi spânzuraţi ca vitele de către Maderspach (…), cel care a căpătat în timpul războiului, pentru că întocmindu-şi o ceată de călăreţi, după retragerea trupelor româneşti, goneau satele şi oriunde (…) românească, trăgeau ca la iepuri (…).

În aceeaşi relatare mai sunt luaţi în colimator preotul unitarian şi, mai ales, cel calvin: „Obrăznicia lui Veress, preotul calvin, a fost însă fără margini. Cum îl escortau soldaţii, a văzut un grup de muncitori români, cu care se cunoştea, stând pe margini. După ce îşi scoate pălăria se întoarce către ei şi zice, printre baionete: Şi nu se găseşte dintre voi nimenea, ca să-mi ia apărarea?”.

Acuzaţi că găzduiesc întâlniri conspiraţioniste la adresa statului, patronii cârciumilor din gară şi „Bristol” dezmint categoric grava acuză: „în restaurantele noastre nu s-au întrunit niciodată numai chiar muşterii unguri, ci au convenit cei mai aleşi membri ai societăţii române şi maghiare din localitate. Niciodată nu au fost discuţii politice în localurile noastre”.

Ediţia din 29 mai a „Graiului…” nu aduce multe noutăţi asupra complotului de la Iscroni. Totuşi, reţinem pentru farmecul ei vetust conspirativ, o întâlnire dintre „popii unguri”, care a avut loc pe Dealul Calvariei, zis şi Dealul Pomilor, din Petroşani: „Interesant este că unul dintre preoţii arestaţi (se zice că ar fi Varga) a fost chemat de unul dintre agenţi pe Dealul Pomilor (Calvaria), ca să se înţeleagă şi ca să-i mai spună ceva de pe la Budapesta. Părintele şi-a luat taşca cu actele şi a plecat la întâlnire. Când s-a apropiat de agent, acesta i-a spus parola: Peatră pe peatră (ungureşte, bineînţeles). Preotul a răspuns: Asta-i veche, spune-mi-o pa aia nouă!. Agentul abia după două zile a aflat parola nouă de la Budapesta, dar părintele a tulit-o, băgând de seamă c-a ajuns în cursă, însă prea târziu”.

La 4 septembrie, „Graiul muncitorimei” revine asupra subiectului cu articolul „Şovinismul Maghiar. Tot în chestiunea complotului - noi amănunte - grenade şi carabine”, din care cităm câteva chestiuni mai interesante:

„(…) Din momentul transportării celor arestaţi la Cluj, cercetările au urmat în toată asprimea. După o gigantică activitate de mai bine de 4 luni depusă de Siguranţa Petroşani, s-a reuşit a se aresta zilele trecute, conform informaţiilor culese, indivizii Albert Domby, Ion Muscă, Ianos Minik, Alexe Marisca, Adam Duday, Hatine Laioş, Boţa Dumitru şi Minich Andraş, care din propriile lor declaraţii, se reliefează în mod vădit legăturile de complicitate cu cei arestaţi în luna mai. După arestare a urmat o percheziţie straşnică, dând la iveală 50 de grenade cu fitiluri şi 4 carabine.

 

Ce declară arestaţii

Din spusele arestaţilor reiese că ei făceau parte în complicitate cu alţii din garda roşie, al cărei preşedinte era Albert Domby. Întrebaţi care este provienitatea (sic!) grenadelor, au răspuns că sunt rămase din timpul retragerii germanilor. Individul Minich Andraş declară că din ordinul preşedintelui a adunat aceste grenade, împărţindu-le apoi celor care nu avem arme, iar restul de 40 prevăzute cu fituluri, au fost puse în pământ, ca la un eventual atac să servească drept dinamită. Declară că scopul era ca în momentul când armatele lui Horty vor trece Tisa, să provoace o revoluţie în interiorul Ţării, pentru a împiedica şi întârzia transportul trupelor române pe front”.

Spre diferenţă de celelalte relatări despre complot care erau anonime, aceasta este semnată de Gh. Al. Davidescu. Care iscăleşte şi următorul articol, publicat la 10 septembrie: „(…) În timp ce la Sibiu şi Cluj, au început dezbaterile, întru judecarea comploturilor descoperite la Arad şi Oradea Mare, în Valea Jiului se continuă aproape zilnic noi descoperiri tendenţioase primejdioase siguranţei naţionale. Din ziua când cei arestaţi au fost trimişi la Cluj şi până astăzi brigada noastră de siguranţă nu a încetat o clipă de a urmări şi pe mai departe firul acestui complot misterios, care şi astăzi are multe rădăcini răspândite în marea masă a muncitorilor şi intelectualilor unguri. Acum şase zile, subcomisarul Tudorache de la brigada de siguranţă Petroşani, fiind în cercetarea unor indivizi, ce păreau a avea legături cu arestaţii, în comuna Vulcan, a descoperit graţie sensibilităţii spiritului său poliţienesc ce-i caracterizează fiinţa, două sticle de mărimi potrivite, având ca conţinut o otravă puternică. Muncitorul Filip Jozsef, proprietarul acestor sticle, a fost arestat, care, la rândul său, după aplicarea timbrului asistenţei sociale - conform prescriptelor siguranţei – a declarat şi pe ceilalţi tovarăşi, cu care era în legături de distrugere. Imediat au fost arestaţi mai mulţi indivizi, la care după o muncă titanică de convingeri, s-au găsit şi mai multe carabine în funcţiune.

După arestare s-a purces la interogatoriul indivizilor. Lucrătorul Filip Jozsef, fiind întrebat asupra provenienţei otrăvii, a declarat următoarele: În toamna anului 1920, muncitorul Ghidro Peter, fiind în plină propagandă în comuna Vulcan, a ţinut mai multe convorbiri intime cu prietenii săi. La una din aceste şedinţe, am fost invitat şi eu, unde după  ce cu mâna pe piept, am depus jurământul de fidelitate scopurilor lor vrăjmaşe, mi s-au dat aceste două sticluţe cu otravă (stricnină). Declară că avea ordinul că în momentul când banda intelectuală din Petroşani, printre care citează cu plăcere pe d-nii Winklehner şi Maderspach, va începe acţiunea sa stabilită, el, ajutat de tovarăşii săi, să omoare, otrăvind apa, pe toţi românii aflători în Vulcan, accentuând asupra persoanei preotului Rusan. Prin astfel de mijloace cred ungurii că va putea domni liniştea şi bună învoiala cu noi? Ei trebuie să ştie şi să înţeleagă, că cele hotărâte şi stipulate de la Traianon trebuie respectate, fără cea mai mică urmă de şovăire. Căci sub harta Europei stă scris cu litere de aur: România Mare, astfel înfăptuită cu jertfele a 800.000 de ostaşi, nici cea mai puternică ţară din lume nu o va putea fărâmiţa. Cercetările continuă la toată bravura legilor în vigoare, de către neobositul subcomisar Tudorache. Cei arestaţi au fost înaintaţi cu acte în regulă la parchetul Cluj”.

La 30 aprilie 1922, ghinionistul agent al Siguranţei statului, Aurel Mândruţ, cel care s-a înfruntat cu Maderspach, sucombă otrăvit, devenind, cred, prima victimă a serviciilor secrete în Valea Jiului.

Sub titlul, „O victimă a datoriei”, „Gazeta Jiului” preia la 30 aprilie 1921, un articol din „Patria”, ziar ce apărea la Cluj: „În anul trecut, siguranţa generală a Statului din Ardeal a descoperit un  mare complot maghiar în Valea Jiului, care avea de scop să distrugă podurile, căile ferate, minele etc. din acea regiune. Cu ocaziunea arestării, complotiştii au dat o luptă aprigă cu poliţiştii care i-au surprins. Şeful complotiştilor, Victor Maderspach, a înfipt atunci o fiolă cu otravă în piciorul agentului de siguranţă Aurel Mândruţ, reuşind să scape. După şapte zile de chinuri în clinică, în care timp, cu toate sforţările medicilor, starea s-a agravat, agentul Mândruţ a fost transportat acasă. În ajunul sărbătorilor, dl. Eugen Bianu, inspectorul general al siguranţei din Transilvania, a fost la domiciliul agentului Aurel Mândruţ, însoţit de dl. poliţai Diaconescu, şi a decorat pe brava victimă a datoriei cu Serviciul credincios, cl. II. În faţa familiei compusă din doi fraţi, soră şi soţie, dl. dr. Eugen Bianu a arătat meritele şi bravura acestui umil slujbaş al Statului, arătându-l ca un exemplu viu al sacrificiului de sine în împlinirea datoriei. D-sa i-a acordat şi un ajutor bănesc. Criminalul se află la Budapesta, unde este sărbătorit. Procesul celorlalţi complotişti va fi judecat de corpul 7 de armată la Sibiu”.

Redacţia petroşeneană a „Gazetei…” comentează articolul clujean: „Ştirea de sus ne-a mişcat adânc,  aflând că agentul A. Mândruţ, care s-a purtat atât de eroic, zace încă tot pe pat în stare şi mai agravată. Prin descoperirea complotului, la care demascare a contribuit acest agent cu atâta însufleţire şi conştient de datorie, s-a adus mare serviciu întregii ţări, dar îndeosebi acestei regiuni, expusă la prăbuşirea sigură. Recunoştinţa noastră nu o putem manifesta în alt chip, decât adresându-se d-lui inspector general al Siguranţei: Dr. Eugen Bianu, atrăgându-i atenţia că Maderspach Victor, şeful complotiştilor, are avere imensă şi astăzi în Valea Jiului, păduri, case, păşuni etc. Credem că din această avere s-ar putea confisca o mică părticică - cale legală - spre a răsplăti familiei jertfa adusă, pe altarul datorinţei, de sărmanul agent Mândruţ. În veci nu va putea Maderspach scuza apărării de viaţă, căci a atentat el însuşi la siguranţa Statului român, şi agentul era în acele clipe reprezentantul Statului. Sacrificiul de viaţă, aşa zicând, nu poate fi recompensat numai cu decoraţia glorioasă. În acest caz este modalitatea ca familia victimei să nu rămână pe drumuri, există fondurile criminalului. Credem că dl. inspector general Bianu va fi şi esopera această confiscare, spre a putea recompensa pe deplin subalternul său, căzut victimă datoriei”.

La 4 mai 1923, „Gazeta Jiului” consemnează: „Procesul Maderspach. Curtea marţială din Sibiu a reluat în 19 l.c. procesul numitului grup Maderspach, acuzat de trădare de Patrie, spionagiu şi ascundere de arme. 

Dintre 22 de martori s-au prezentat abia 14, deci preşedintele i-a pedepsit pe cei absenţi cu câte 200 lei. Nici acuzaţii nu au fost prezenţi cu toţii, aşa că procesul s-a amânat pentru o dată care nu s-a fixat. Ion Maderspach şi dr. Arminiu Riebel rămân şi pe mai departe în temniţă, să nu vadă ei, din când în când, stafia răposatului Aurel Mândruţ?”.

 

Lotul „Maderspach”,

trimis în instanţă, este compus din 26 de persoane învinuite de diferite fapte grave la adresa Statului Român:

Maderspach Victor (pentru complot contra Siguranţei Statului şi tentativă de asasinat);

Gayer v. Ehrenberg Maria (pentru crimă contra Siguranţei Statului);

Gayer v. Ehrenberg Julius (pentru crimă contra Siguranţei Statului);

Gayer v. Ehrenberg Beno (pentru crimă contra Siguranţei Statului);

Maderspach Janos (pentru crimă contra Siguranţei Statului);

Dr. Riebel Armin (pentru crimă contra Siguranţei Statului);

Dravucz Antal (pentru crimă contra Siguranţei Statului);

Umberto Martin (complicitate la crimă contra Siguranţei Statului);

Florea Emil (complicitate la crimă contra Siguranţei Statului);

Forea Iosif (complicitate la crimă contra Siguranţei Statului);

Horvath Miklos (complicitate la crimă contra Siguranţei Statului);

Maderspach Victor Roza (complicitate la crimă contra Siguranţei Statului);

Weress Bela (complicitate la crimă contra Siguranţei Statului);

Nagy Istvan (complicitate la crimă contra Siguranţei Statului);

Gidro Peter (complot contra Siguranţei Statului);

Szabo Balint (complot contra Siguranţei Statului);

Szabo Mozes (complot contra Siguranţei Statului);

Martina Oskar (complot contra Siguranţei Statului);

Dr. Deutsch Maximilian (complot contra Siguranţei Statului);

Stolzenberg Wilhelm (complot contra Siguranţei Statului);

Gálfy Lórincz (complicitate la  complot contra Siguranţei Statului);

Szigmond Andraş (complicitate la complot contra Siguranţei Statului);

Deutsch Mihai (complicitate la complot contra Siguranţei Statului);

Barcsay Martoná (complicitate la complot contra Siguranţei Statului);

Barcsay Istvan (complicitate la complot contra Siguranţei Statului);

Domokos Varga (complicitate la complot contra Siguranţei Statului);     

Pentru constatarea faptelor imputate s-au deschis, în 1921, 17 dosare. Din 26 de acuzaţi au fost judecaţi 9, achitaţi 10 şi condamnaţi 7.

Închizându-se dosarele, nu au mai fost judecaţi: Gayer v. Ehrenberg Maria  Gayer v. Ehrenberg Julius, Gayer v. Ehrenberg Beno, Martina Oskar, Dr. Deutsch Maximilian,  Stolzenberg Wilhelm, Szigmond Andraş, Barcsay Martoná şi Barcsay Istvan.

Au fost judecaţi şi achitaţi: Maderspach Janos, Dr. Riebel Armin, Umberto Martin, Florea Emil, Maderspach Victor Roza, Weress Bela, Szabo Balint, Szabo Mozes, Gálfy Lórincz şi Domokos Varga.

Au fost condamnaţi în contumacie: Maderspach Victor, Dravucz Antal, Forea Iosif, Horvath Miklos, Nagy Istvan, Gidro Peter şi Deutsch Mihai.

La 10 ani de la complot, „Avântul”, nr. 9/ 1 mai 1932, publică un articol acid, „Visul lui Madesrspach”: „În ziarul Magyarszag din Buda-Pest, d-l grof Victor Maderspach, fostul satrap de la Iscroni din Valea Jiului, publică Visul său de Paşti, în care spune că peste doi ani, exact, d-sa va intra în posesia averii ce a părăsit-o în grabă cândva (pentru simplu atentat la Siguranţa Statului român - n.a.), iar stăpânirea ungurească se va întinde atunci până la Tg. Jiu, graniţa urmând a trece prin grădina Berăriei La Berbec. Că d-l Maderspach, pe care unii domni, binevoitori Siguranţei noastre, îl dădea ca trăind la Instambul, visează astăzi la Buda-Pest, nu e de mirare: cui e foame, doar codrii visează. Şi apoi, aşa sunt Ungurii care se deşteaptă, imediat îşi scriu visele. Dar vorba este ce o să viseze de acum înainte nenea Bozici, stăpânul de astăzi al averii d-lui Maderspach? Şi nici măcar nu i se dă d-lui Maderspach un termen mai scurt de visare: doi ani în cap, socotit de la 27 martie a.c. înainte. În colecţia Pinath, pe lângă Visul Maicii Domnului, Alexandru Machedon şi Calendarul Paştilor pentru 2000, mai există şi altă cărţulie, zisă Explicaţia Viselor. O recomand călduros d-lui Victor Maderspach, convins că cu ajutorul ei va afla cum că în vila d-sale de lângă calea ferată funcţionează astăzi Notariatul Cercual Iscroni, în casele din Parc locuieşte dl. dr. Török; în castelul propriu zis îşi dă rendez vous-uri bulfreiţele şi şobolanii; filagoria a ridicat-o d-l Ilyeş, ducând-o în grădina de vară de pe malul Jiului, unde şi noi am petrecut cândva şi încă bine. Iar graniţa României Mari şi acum şi peste doi ani, şi în vecii vecilor, va fi cu mult mai aproape de Buda Pest, decât se află averea de la Iscroni a grofului asasin”.

Aceasta ar fi varianta pe scurt a poveştii complotului, care, la vremea respectivă, a fost în centrul opiniei publice. Desigur, subiectul ar merita dezvoltat într-un volum aparte şi, de ce nu, într-un scenariu de film…