Pe perioada 24-28 august 2016 va avea loc a 23-a ediţie a Târgului Internaţional de Carte de la Beijing, eveniment cultural de mare amploare, la care vor expune cărţi aproape 2000 de edituri din întreaga lume! 

România - prin Institutul Cultural Român (ICR) şi Centrul Naţional al Cărţii - are statut de invitat de onoare. Delegaţia română numără 13 membri, inclusiv oficialii. Printre ei l-am descoperit, cu satisfacţie, pe concitadinul nostru, scriitorul Valeriu Butulescu. 

În ultimii patru ani, mulţi hunedoreni au mers în China, de cele mai multe ori pe bani publici, chipurile să retehnologizeze mineritul şi energetica judeţului. Rezultatul se cunoaşte. Zero barat. Butulescu nu merge la Beijing, nici să-şi cumpere cămăşi de bumbac, nici să caute utilaj tehnologic pentru Mintia, plimbându-se pe Marele Zid. Misiunea sa fiind total diferită de a celorlalţi călători hunedoreni, plecaţi pe urmele lui Marco Polo, am consemnat acest incitant interviu. (Corneliu BRAN)

 

- Domnule Valeriu Butulescu, cine v-a invitat în China?

- Editura Zhong Yi, din Beijing care anul acesta a tipărit, într-un tiraj ameţitor pentru noi, cartea mea de aforisme, tradusă în chineză de doamna Chen Xiaoying. Este o importan­tă editură, specializată în traduceri din literatura universală. Tipăreşte cca. 400 de titluri anual. Editura va lansa şi promova lucrarea mea la Târgul de Carte de la Beijing. Evenimentul e trecut în program pe 25 august, ora 14. Într-o asemenea situaţie se invită autorul… Aşa e la ei obiceiul pământului…

- De ce cartea dumneavoastră?

- Pentru că e o carte uşoară. O ia vântul şi o poartă peste tot. Aşa a ajuns să fie tipărită pe toate continentele. Că dacă 

era o carte de mare greutate rămânea, în vecii vecilor, la 

Bucureşti…

- Ştiu. Cartea dv. a fost tradusă în peste cincizeci de limbi.  Dar cine a finanţat tipărirea în China?

- Bineînţeles editura chineză, căreia, prin contract, i-am cedat toate drepturile asupra aforismelor mele, în China, pe o perioadă de cinci ani. Mai mult, la lansare editura pune la dispoziţie, gratuit, pentru promovare, 300 de volume din această carte. În România, de multe ori 300 de volume înseamnă tot tirajul…

- Cu cât se vinde cartea dv. în China?

- Cărţile sunt scumpe în China. A mea e mai ieftină. Văd că se vinde cu 5 euro…

- Din programul prezentat pe net rezultă că în aceeaşi zi se prezintă şi cartea 

„Aforisme” de Blaga. De Lucian Blaga, nu de Vasile…

- Acest aspect, care mă onorează şi mă emoţionea­ză, e mai degrabă o coincidenţă. Cartea marelui Blaga a fost publicată anul trecut la Editura Huacheng din Guangzhou. 

La standul României se prezintă însă toate cărţile româneşti publicate în chineză, în ultima vreme. Care sunt puţine…

- La loc de cinste este cartea „Pas cu pas” a preşedintelui Iohannis. Mediile româneşti spun că e finanţată de ICR…

- ICR nu finanţează apariţia unor cărţi peste hotare, poate doar în cazul marilor clasici. Cărţile oamenilor politici marcanţi au însă o valoare comercială. Totdeauna mai mare decât cea literară. Adică se vând. Editurile cunosc acest aspect, de aceea tipăresc asemenea cărţi. Care le aduc bani…

- Chiar credeţi acest lucru?

- În România, cartea Preşedintelui Iohannis s-a tipărit într-un tiraj de 100.000 de exemplare. Care s-a vândut integral. Chinezii, printre altele, sunt şi buni comercianţi. Sunt bine orientaţi, când scot o carte. Că busola şi hârtia au fost inventate de chinezi…

- Puteţi da exemple de cărţi de politicieni care s-au vândut bine?

- Jurnalul lui Constantin Argetoianu este una din cele mai căutate cărţi. Scrierile lui Iorga, reflecţiile lui Tsatsos… Repet. Viaţa politicienilor de succes, cum ajung ei, din simpli cetăţeni, să conducă o ţară, treburile acestea trezesc interesul cititorilor…

- Cine vă plăteşte transportul?

- În niciun caz Consiliul Local Petroşani! Transportul este suportat de ICR Bucureşti, iar cazarea o plăteşte Ministerul Culturii. Am şi o mică diurnă, adică ceva bani, de covrigi, tramvai etc.

- Care este atunci meritul ICR?

- ICR este liantul, organizatorul prezenţei României la acest eveniment. ICR este reprezentat la Beijing de eminentul sinolog Constantin Lupeanu, poate cel mai valoros traducător şi cunoscător de limbă chineză din România. A tradus şi a publicat în România sute de autori chinezi, în ultima jumătate de secol. ICR a întocmit un program variat şi valoros. În această perioadă se va prezenta la Beijing piesa „Angajare de clovn” de Matei Vişniec (cu Magda Catone în rolul principal), Grigore Leşe va da un recital special, se va evoca per­so­nalitatea lui George Enescu prin recitalul violonistului Andrei Mihail. Se va prezenta albumul „Descriptio Danubii” etc. La toate aceste acţiuni vor participa importanţi oameni de cultură chinezi, instituţii de cultură etc.  ICR-ul face ceea ce trebuie să facă. Stabileşte poduri culturale internaţionale, promovează cultura românească, în variile ei forme.

- Aţi mai participat la acţiuni ICR?

- Rar şi ocazional. De fiecare dată m-au impresionat. În 2008, ICR mi-a plătit deplasarea la Viena unde am vorbit despre aforisme şi literatura online, iar la Literaturhaus Wien mi s-a organizat prezentarea cărţii mele de aforisme în limba germană. În 2015, la Varşovia am făcut o expunere despre poezia românească tradusă în poloneză, împreună cu celebrul scriitor polonez Aleksander Nawrocki. Dar cea mai consistentă acţiune ICR legată de numele meu o constituie proiectul „Infinitul Brâncuşi”. Piesa mea cu acelaşi titlu, prezentată de regizorul Mihai Lungeanu sub forma unui spectacol radiofonic (cu Ştefan Iordache în rolul principal), a fost tradusă de către ICR în limbile engleză şi portugheză, asigurând astfel subtitrarea spectacolului radiofonic. Care spectacol a reprezentat România în Festivalul european de teatru radiofonic de la Lisabona. Organizat de ICR împreună cu Institutul Goethe…

- Vă simţiţi bine în postura de cel mai tradus scriitor român contemporan?

- Să nu exagerăm. Se pare că de­ţin un record neomologat, vizavi de numărul de limbi în care mi s-au tradus cărţile de aforis­me. Dar literatura noastră are greii ei, bunăoară Mircea Cărtărescu, tradus masiv în limbile de mare circulaţie, publicat de edituri de prim rang. Nu e relevant faptul că marile sale romane, premiate în Occident, n-au fost traduse în persană, mongolă, armeană sau vietnameză, asemenea aforismelor mele…

- Dar aţi luat şi dv. premii în Canada, Italia, Grecia, Bulgaria, Polonia…

- Da, dar au fost premii mărunţele, parcă făcute special pentru oameni din provincie, pentru gânditori de Valea 

Jiului…

- Acum vă daţi modest…

- Vă mărturisesc un mare adevăr. Un scriitor mare trebuie să fie ancorat într-o problematică majoră şi să fie legat de un mare centru de cultură. Punct!

- Ce salvează aforismele dv.?

- Habar n-am! Criticii susţin că acel fulgurant amestec de umor şi poezie. Şi autoironia! Mă iau singur peste picior, făcând inutil şi zadarnic efortul detractorilor mei. Încearcă şi ei să mă ridiculizeze, dar mie îmi iese treaba aceasta mult mai bine. Spre disperarea lor… Apoi mai e şi concizia. Un aforism bun n-ar trebui să depăşească zece cuvinte. Cum am mai spus. Aforismele mele sunt replici din piesele mele de teatru. Piese care se joacă, nu pot să mă plâng. Dar nu au nici pe departe amploarea internaţională a aforismelor.

- De obicei vă dedicaţi cărţile. Pe cea din China cui aţi dedicat-o?

- Regretatului Daniel Butulescu, om crescut şi trăit în Valea Jiului, un suflet bun care ne-a părăsit prematur, în iarna acestui an…

- Care ar fi următorul dv. proiect literar?

- Punerea în scenă a unei comedii totale, deja scrise: 

 

Caragiale, 

Caragiale! „Caietul albastru”, carte de aforisme inedite în limba română, volume de aforisme în finlandeză şi tătară…

- O frază de încheiere, vă rog. Dar una scurtă, aforistică.

- Mulţumesc editurii Zhong Yi pentru faptul că m-a băgat în seamă, ajutându-mă să escaladez spiritual Marele Zid, mulţumesc Institutului Cultural Român pentru includerea unui miner de subteran în această delegaţie la nivel înalt, dându-mi ocazia să prezint aceste aforisme care, asemenea ziarului dv., sunt 100% fabricate în Valea Jiului.