20.11.2016, 21:57:48 | 1 comentariu | 3927 vizualizari
GALERIE:
FOTO
Astăzi se împlinesc 90 de ani de la dezvelirea Monumentului Eroilor de la Vulcan
Articole de acelasi autor
de Marian BOBOC
Marian Boboc vă prezintă povestea ridicării monumentului
Întâiul apel
La 22 februarie 1925, „Gazeta Jiului” publică pe prima pagină „Pentru eroii neamului”, primul articol în care opinia publică este informată despre iniţiativa căpitanului Boşoldea de a ridica la Vulcan un monument dedicat cinstirii eroilor neamului românesc. Semnatarul, P. Hossu Longin, este un intelectual de primă mână a Vulcanului interbelic, dascăl, corespondent la presa locală, centrală şi de breaslă, monografist al Văii Jiului.
Introducerea este un elogiu celor care au luptat şi şi-au dat viaţa pentru România, o filă dintr-o lecţie de patriotism:
„Bubuitul grozav a[l] tunurilor a trecut, popoarele vrăjmaşe s-au împăcat câr de voie bună, cât de silă. Războiul ucigător s-a sfârşit, iar oamenii încă rămaşi în viaţă s-au dus pe la familiile lor, ca prin munca lor să le asigure o existenţă mai sigură, iar acei, a căror gospodării au fost nimicite de război, să şi le reconstruiască. România a ieşit din acest război învingătoare, graţie braţelor vânjoase a[le] soldatului român neîntrecut în vitejie. Strămoşii noştri şi-au văzut visul mult dorit realizat, iar Patria-mumă, cu lacrimi de bucurie, şi-a putut strânge fiicele răpite, la sânul său iubitor.
Un lucru trebuie să ştim: România Mare, în care azi trăim fericiţi, s-a făurit cu mari jertfe, căci mulţi fii a[i] neamului au căzut victimă focului ucigător a[l] inamicului care a voit să ne răpească ce am avut mai scump: glia strămoşească, dulcea noastră limbă şi legea sfântă. Ei au murit cu zâmbetul pe buze, pentru cel mai mare ideal, ştiind că din ţărâna lor va răsări libertatea neamului, va răsări România puternică şi fericirea neamului, pentru care au luptat ca nişte eroi legendari, murind moarte de mucenic.
Faţă de aceşti eroi avem de împlinit datorinţe mari, ca să ne arătăm vrednici de jertfele lor; avem să le eternizăm memoriile sfinte, ca ei să-şi doarmă somnul etern în linişte.
Generaţiile actuale şi viitoare, văzând că noi ne-am ştiut face datorinţa pe deplin faţă de acei eroi legendari, vor fi îndemnaţi la fapte mari, la fapte vitejeşti, din care va răsări viitoarea mărire a neamului românesc”.
Retorica textului ne poate părea bombastică, însă ea se înscrie perfect în spiritul discursiv al epocii, astfel de vorbiri fiind rostite la adunările patriotice interbelice.
După introducere, P. Hossu Longin trece la concret, aducând la lumina iniţiativa şi iniţiatorul acesteia: „Iată pentru iniţiativa d-lui căpitan Boşoldea de a ridica un monument eroilor noştri are o mare însemnătate şi merită toată atenţiunea. Această lăudabilă iniţiativă a fost îmbrăţişată cu căldură de publicul românesc din localitate, cum de altfel s-a şi aşteptat. Comitetul de iniţiativă, format din cei mai însufleţiţi Români intelectuali, începe o vie activitate, pentru realizarea scopului lor atât de nobil. Noi vom jertfi tot ce vom putea, pentru ca să vedem ridicat acel monument, care va întrupa virtutea neamului românesc, cimentând totodată pentru totdeauna unirea noastră cu Patria-mumă, care ne iubeşte şi pe care o iubim din tot sufletul nostru”.
În încheiere, autorul lansează un apel patetic către toţi cei care simt româneşte: „Atrag atenţiunea fraţilor români şi tuturor cetăţenilor români, să sprijinească din toate puterile această mişcare lăudabilă. De la noi atârnă, dacă vom şti arăta lumii, că suntem oameni care apreciem cum se cuvine jertfele eroilor noştri, spre mărirea neamului şi patriei iubite. Orice am jertfit în acest scop e puţin, ca să putem răsplăti jertfirea de sine a bravilor ostaşi, morţi pentru tron şi patrie. În cazul acesta nu e iertat să ne arătăm indiferenţi, cum [cu] durere constatăm între alte împrejurări, căci am face un păcat de neiertat faţă de şoimii Carpaţilor, iar ei, din mormintele lor întunecoase [,] ne-ar blăstăma ca pe nişte nevrednici de jertfele lor şi nevrednici să trăim în această ţară făurită prin braţele lor, sfinţită cu sângele scump, vărsat pentru mărirea şi neatârnarea ei. Cerând sprijinul tuturor Românilor, să zicem: Cu Dumnezeu înainte, spre realizarea scopului sfânt!”.
Odată dat startul, campania de construire a monumentului porneşte sub protecţia divinităţii.
Balurile/ seratele - esenţa donaţiilor
În epoca interbelică, în Valea Jiului modalitatea principală de obţinere a fondurilor pentru scopurile culturale sau de binefacere o reprezintă seratele, balurile, petrecerile, carnavalurile. Lunile ianuarie-februarie sunt lunile petrecerilor (câşlegilor), toate comunităţile din Valea Jiului (confesionale, profesionale, culturale) se întrec în organizarea acestor evenimente. De regulă, cei care participă la aceste distracţii plătesc un bilet de intrare şi apoi donează după cât îi lasă… buzunarul. După (aproape) fiecare petrecere, presa locală publică lista de suprasolvire, care este deschisă de oameni cu dare de mână (directorii societăţilor miniere, primari, oameni de afaceri ş.a.) şi încheiată de oameni obişnuiţi. Aceste liste de suprasolviri (donaţii) reprezintă un extraordinar act de transparenţă, bun de urmat şi în zilele noastre de (prea) numeroasele o.n.g.-uri din stufoasa societate civilă. Darea de seamă a evenimentului publicată în gazetă se încheie cu bilanţul contabil: încasat atâţia bani din bilete, atâţia din suprasolviri, cheltuieli organizatorice - atâta, beneficiul net al balului - x lei.
O altă modalitate de obţinere a donaţiilor o reprezintă listele de donaţii deschise de diverse societăţi culturale. Aceste liste sunt atent monitorizate de autorităţi. Pentru deschiderea listelor este nevoie de aprobarea primăriei, prefecturii şi ministerului.
50.000 de lei din casa comunei
Proiectul monumentului prinde încet, încet contur, ajungând în dezbaterea reprezentanţei comunale Vulcan.
În şedinţa din 6 februarie 1925 sunt prezenţi primarul Josif Boldor, notarul cercual Alexandru Craus, Ioan Bogdan, Ştefan Lugoşi, Hermann Klein, Alexandru Papp, Sebastian Rusan, Ioan Rad, Ioan Răduţi, Ioan Şerb şi Nicolae Răduţi. Preotul ortodox Sebastian Rusan pune în discuţia reprezentanţei comunale proiectul monumentului eroilor, informându-i pe membrii acesteia că ridicarea monumentului va costa peste 300.000 de lei şi solicitând un sprijin de 50.000 de lei din partea comunei Vulcan. După pertractări, reprezentanţa comunei ia următoarea hotărâre: „Reprezentanţa comunei cu unanimitate hotărăşte ca pentru ridicarea Monumentului Eroilor să se solvească din casa comunei 50.000 lei”.
La 3 aprilie pe hotărâre pune rezoluţia şi prefectul de Hunedoara: „Se aprobă de noi în baza art. 5 Decret II”. Hotărârea este trimisă la primpretorul plasei Petroşani: „La raportul Dv. cu No. 386/ 925, Vă reînapoiem hotărârea reprezentanţei com. din Vulcan, aprobată fiind de Dl. Prefect, spre a proceda mai departe pe cele legale”.
Petrecere împreunată cu dans
Mobilizaţi şi de hotărârea reprezentanţei comunale, membrii Comitetului pentru ridicarea monumentului se apucă de lucru. Prima manifestare publică în folosul ridicării monumentului este anunţată astfel în Gazeta Jiului: „Societatea Monumentul eroilor va aranja o petrecere împreunată cu dans la 21 februarie a.c. (1925 - n.a.) în localurile Casinei Române. Beneficiul net se va vărsa în fondul pentru ridicarea unui monument al eroilor, în Vulcan. Luând în considerare scopul nobil şi naţional ce-l urmăreşte această petrecere, sunt şi pe această cale rugaţi toţi cei ce simt româneşte să contribuie cu obolul şi prezenţa lor la buna reuşită a ei, ca să vedem ridicat acest monument, care va fi o răsplată binemeritată a acelora, care prin sângele lor au sfinţit acest pământ, făurind România Mare, liberă şi fericită”.
După entuziasta „dare de seamă” a petrecerii, concluzia e clară: campania „Monumentul Eroilor Vulcan” a debutat cu dreptul. Reuşita manifestării reiese chiar din titlul relatării - „O frumoasă manifestaţie culturală şi naţională”:
„Comitetul de iniţiativă pentru ridicarea unui monument nemuritorilor eroi ai neamului a aranjat cu concursul şcoalelor primare o reprezentaţie teatrală urmată de dans, la 21 februarie a.c. în localurile Casinei române din loc.
Dat fiind scopul nobil, au participat toţi intelectualii din localitate, mulţi industriaşi, comercianţi şi muncitori, apoi câţiva intelectuali din Petroşeni. Sala mare a cinematografului nu a putut primi marea mulţime de participanţi, rămânând mulţi în sala apropiată.
Programul s-a început cu Trăiască Regele, cântat de corul elevilor, cu acompanierea orchestrei societăţii. Corul a mai executat cu succes bun cântecele El Zorab şi Pe cărare sub un brad.
Dl. Manolescu a recitat poezia Rugămintea din urmă, de George Coşbuc, şi monologul scris de d-sa şi intitulat Actualităţi din Vulcan, stârnind mult haz.
Elevii şcoalelor primare au jucat cu multă pricepere piesa teatrală într-un act O şezătoare la ţară, scrisă de dl. director Romul Leheni. Cea mai interesantă parte a programului a fost dansul ballet executat cu preciziune de elevele şcoalelor primare.
Tot aşa de bine a succes şi ţarina, jucată tot de elevi. Jocurile au fost instruite de măestrul de dans, dl. Adam Kis. D-şoara Marioara Rusan a cântat cântecul Unde eşti, fiind acompaniată de orchestra societăţii. Cunoscuta şi mult apreciata noastră cântăreaţă, în urma cererii publicului prin ropote de aplauze, a repetat cântarea.
Corul elevilor a fost condus cu pricepere de dl. dir. înv. Vasile Lucaciu.
Programul s-a sfârşit cu Hora unirii, cântat[ă] de corul elevilor, cu acompanierea orchestrei societăţii.
Pentru tombolă au adunat obiecte foarte preţioase, d-nii ing. Ştefan Popovici, Nicolae Stoia, notar, şi căpitan Boşoldea. Jocul de tombolă a fost condus de Dl. inginer Ştefan Popovici.
La cassă a stat dl. inginer Ion.
Pentru buna reuşită a petrecerii au muncit mult domnii membri ai comitetului de iniţiativă, în special dl. dir. Romul Leheni, dl. căpitan Boşoldea şi dl. preot S. Rusan”.
La o asemenea desfăşurare de forţe artistice şi încasările au fost pe măsură: „Rezultatul material asemenea a fost îmbucurător. S-a încasat din taxele de intrare şi tombolă, confetti şi biletele de regină a balului suma aproximativă 47.000 lei”.
Chiar dacă rândurile de mai sus sunt semnate cu pseudonimul „Moş Arvinte”, e lesne de înţeles că tot energicul P. Hossu Longin este corespondentul la faţa locului al „Gazetei Jiului”. Şi care, din modestie, nu semnează cu propriul nume, poate şi datorită faptului că şi el este angrenat în comitetul de organizare.
La două săptămâni de la desfăşurarea evenimentului, comitetul de iniţiativă aduce, conform cutumelor epocii, „mulţumită” publică, mobilizându-i, totodată, şi pentru acţiunile viitoare: „Comitetul de iniţiativă pentru ridicarea monumentului eroilor din Vulcan aduce şi pe această cale mulţumitele sale tuturor domnilor, care au binevoit a participa la petrecerea aranjată la 21 februarie a.c. şi acelora care au contribuit prin obolul lor la realizarea măreţului scop. Sunt rugaţi toţi oamenii de bine să se prezinte şi la alte reprezentaţii aranjate în acest scop, ca să vedem ridicat falnicul monument”.
O (re)înhumare fără pereche
Că la Vulcan cinstirea eroilor reprezenta o preocupare constantă a comunităţii o reprezintă şi reînhumarea rămăşiţelor eroilor, într-un cadru solemn, de înaltă vibraţie patriotică. Emoţionanta acţiune a avut loc chiar de Ziua Eroilor în mai 1925:
„În Vulcan ziua eroilor s-a serbat în mod puţin obişnuit până acum în Valea Jiului. La reuşita serbării a contribuit mult faptul însemnat că din [cu] acest prilej s-a făcut şi înhumarea ceremonioasă alor vreo câteva zeci de eroi, care, la propunerea părintelui Rusan, au fost adunaţi de prin mormintele lor modeste, răzleţite pe locurile unde şi-au dat obştescul sfârşit pentru ţara lor. Acest fapt a atras lume atât de imensă la serbare, încât se poate spune că n-a mai avut pereche în Vulcan. După prohodire şi după rostirea cuvântărilor ocazionale, în sunetul muzicii şi în ropotul gloanţelor date în salve de armată, au fost pogorâte în mormântul comun, anume amenajat din Coroeşti. Pentru această iniţiativă, frumoasă într-adevăr, se cuvin laude acelora care au lucrat spre ducerea la îndeplinire a frumoasei idei, căci e ceva jenant ca mormintele improvizate la iuţeală, în decursul luptelor, să fie descoperite fie de ploi, fie de animale şi osemintele acestor vitejii să rămână profanate. Cazul de la Vulcan este pornit dintr-un înalt sentiment de cinstire, el trebuie urmat şi în alte părţi”.
Monumentul Panţu
Eroii erau cinstiţi cum se cuvine nu doar la Vulcan, ci şi în Estul Văii Jiului. În acelaşi spirit de patriotism se înscrie şi ceremonia de sfinţire a monumentului ridicat în cinstea eroului Paul Panţu organizată la Petroşani. Sublocotenentul Paul Panţu a fost primul ofiţer al armatei române care şi-a dat viaţa pentru reîntregirea neamului, în Defileul Surducului.
Am căutat acest monument în cimitirul Petroşani. Din păcate, nu l-am găsit. E drept că a trecut 91 de ani de când a fost ridicat. Poate, acoperit de ierburi blindate, monumentul s-a „sustras” căutării noastre, cu modestia tipică eroilor, stând ascuns în tranşeele uitării. Ori, neavând cine să-l mai îngrijească, eroul nostru fiind de pe meleaguri gorjene, tot ce se poate ca vânturile istoriei să-l fi măcinat. În schimb, am găsit o relatare în „Gazeta Jiului” a înălţătorului moment, o dovadă că acest monument a existat: „O pioasă pomenire s-a făcut Duminică în 14 Iunie în oraşul nostru. În urma iniţiativei unui comitet târgujian, s-a făcut în cadrul unei comemorări sfinţirea monumentului, ridicat în cimitirul comunal din Petroşeni, în amintirea primului ofiţer mort în războiul pentru întregirea neamului, sublocotenentul Paul Panţu. La această sfinţire, pe lângă dl. Panţu, tatăl, şi numeroase rudenii, au luat parte şi câţiva membri ai comitetului de iniţiativă în frunte cu dl. Jean Bărbulescu şi dl. Ispăşescu, sculptorul şi autorul monumentului. Cortegiul a pornit de la biserica ortodoxă, având în frunte orchestra minelor Petroşani şi a parcurs strada principală până la cimitir. Aici păr. I. Duma a oficiat un parastas pentru eroul dispărut. A rostit apoi o cuvântare spunând că cei morţi pentru patrie nu sunt duşi dintre noi; amintirea lor, ideea pentru care au luptat ei străluceşte vie în inimile urmaşilor. Cuvinte calde şi pline de energie şi dragoste de ţară a spus în legătură cu faptele de armă ale celui dispărut dl. col. Stănescu, comandantul, Regtului 18 Gorj. Din partea prefecturii Gorj a vorbit dl. maior Zamfir şi a predat monumentul spre păstrare şi îngrijire Primăriei şi comandantului garnizoanei Petroşani. O foarte frumoasă vorbire a spus dl. Jean Bărbulescu, confratele nostru de la ziarul „Gorjanul”. A făcut biografia celui dispărut, a arătat moartea sa eroică în defileul Surducului, pildă nepieritoare pentru toţi cei ce doresc să aibă o ţară liberă şi puternică. Tot d-sa a citit şi epistola prin care dl. col. Neagu, comandantul defunctului anunţă, în termeni cu adevăraţi ostăşeşti, d-lui Panţu tatăl, moartea eroică a fiului său. Vorbirea aceasta a stors lacrămi din ochii celor de faţă şi a fost un puternic îndemn de a păstra şi de a apăra ţara lăsată de cele 800.000 de eroi, între care cel dintâi a fost sublocotenentul erou Paul Panţu. Amintirea lui şi a celorlalţi va trăi de-a pururi în inimile tuturor acelora care sunt vrednici de numele de bun român”.
Episodul tragic al morţii sublocotenentului Panţu este consemnat în volumul „Zile de zbucium şi glorie pe Valea Jiului” de Ion D. Isac, combatant al luptelor din anul 1916 din Valea Jiului: „Batalioanele 1 şi 2 din reg. 18, împreună cu un batalion din reg. 58 susţinute de o baterie din regimentul 5 artilerie, au înaintat pe defileul Jiului spre Petroşani. La Polatişte, infanteria a înaintat cu greutate şi încet, din cauza podului distrus de inamic cu dinamite. Artileria a rămas aci, până s-a reparat podul, lucru care s-a făcut în câteva ore. Pe botul dealului de lângă vama Surduc, inamicul a oprit înaintarea infanteriei, ţinând-o în loc până în minutul sosirii artileriei, când a fost forţat să se retragă în dezordine, lăsând Petroşanii în mâinile noastre. În această luptă, dimineaţa, la primul atac, moare slt. Panţu Paul din regimentul 58. În acest sector, şi poate din toată Armata Română, e primul ofiţer mort. După luptă, i se face o înmormântare cu pompă. O companie dă onorul. Toţi ofiţerii sunt prezenţi. Colonelul Cocorăscu rosteşte discursul funebru, terminând: Nu vă urez viaţă, căpitanii mei, dimpotrivă moartea, iată ce vă cer!”.
Şi Casina Română donează
„Sâmbătă, la 4 iulie d.m., (1925 - n.a.) s-a ţinut adunarea generală extraordinară a Casinei Române din localitate. Programul a fost: donarea unei sume pentru monumentul eroilor, care are să se ridice curând, spre Sala Românilor din localitate. Adunarea generală a donat o sumă destul de însemnată spre scopul arătat mai sus, luând în considerare fondurile nu prea mari, de care dispune de prezent”, consemnează Gazeta Jiului.
Modelul nr. 2
Chiar dacă brava comunitate locală vulcăneană s-a mobilizat exemplar, monumentul nu poate prinde contur chiar aşa cum a fost el plănuit prima dată.
La 23 august 1925, Comitetul pentru ridicarea monumentului eroilor, întrunit la Casina Română din Vulcan, alege un nou model pentru monument, deoarece suma strânsă până în august era insuficientă pentru susţinerea întâiului proiect. Cu toată această schimbare de proiect, „Gazeta Jiului” este optimistă: „Credem însă că Vulcanul (…) va produce ceva frumos pentru amintirea eroilor”.
Festival, mare festival, la Petroşani
Încet, încet, proiectul monumentului depăşeşte graniţa Vulcanului, reuşind să catalizeze atenţia întregii Văii a Jiului. Mai rar aşa exemplu de solidaritate în bine pe aceste meleaguri jiene.
La 25 noiembrie 1925, Comitetul de iniţiativă pentru ridicarea Monumentului Eroilor din Vulcan anunţă că „va da la Petroşani, un mare festival artistic urmat de dans, în seara zilei de 7 noiembrie a.c. în sala Apollo, la care Dl. profesor universitar V. Bogrea va ţine o conferinţă”. Însă, din „motive neprevăzute” festivalul are loc la 28 noiembrie.
Fiind vorba de un eveniment important, „Gazeta Jiului” oferă un spaţiu generos relatării „Festivalul dat la Petroşeni în scopul ridicării unui monument Eroilor la Vulcan:
„De mult anunţatul festival fixat pe ziua de 7 Noiembrie şi amânat din motive necunoscute s-a ţinut în fine Sâmbătă seara în 28 Noembrie în sala Apollo, cu un număr însemnat de spectatori din Petroşani, Lonea, Vulcan, Lupeni şi Aninoasa.
Din darea de seamă asupra încassărilor publicăm ce publicăm în altă parte se vede ce reuşită morală şi materială a avut serbarea. A fost reuşită nu numai fiindcă publicul s-a prezentat în număr aşa de frumos, ci şi fiindcă au desfăşurat un program cu puncte, care din care mai plăcute, executate de oameni de talent.
Conferinţa luminată a savantului profesor universitar şi renumit pedagog al ţării noastre, a d-lui Vladimir Ghidionescu (în 1925 era profesor universitar de pedagogie la Universitatea din Cluj; cu un an înainte, în 1924, fusese premiat de Academia Română; la alegerile din iunie 1926, Ghidonescu a candidat în judeţul Hunedoara din partea Partidului Naţional-Ţărănesc pentru colegiul Consilierilor comunali - n.a.) a fost un prilej de înălţare sufletească. Publicul, compus aproape numai de intelectuali, a sorbit cuvânt cu cuvânt învăţăturile preţioase. Ştiinţifica expunere a analizat feluritele manifestări eroice, din zilele antice până în cele ale vieţuirii noastre, şi cu toate că n-a ieşit o clipă din cadrul ştiinţific al expunerii, adresându-se numai intelectului, a fost, totuşi, în stare să mişte inima noastră, s-o ridice în elanuri de admiraţie pentru întreaga pleiadă de eroi cunoscuţi sau necunoscuţi, cei distinşi în războaie, sau ateliere, cei jerfiţi pentru p credinţă sau cei ce şi-au dat viaţa pentru a procura un bine omenirii.
La începutul vorbirii sale a fost salutat de d-l Alex. Pap, farmacist, deseori întrerupt de aplauze în decursul vorbirii şi îndelung ovaţionat după terminare.
D-l Inginer Ivănceanu a executat cu măiestrie la vioară Moment muzical de Schubert şi Romanţa de Beethoven.
D-nii Moisescu şi Rodeanu, elevi de clasa VIII, au recitat cu simţire poezii actuale.
Foarte mult aplaudaţi au fost d-nii Leheni, cântând la violină cu acompaniament la pian, şi Traian Popescu, cântând din voce şi acompaniindu-se singur la vioară.
Cu menţiune specială amintim pe d-na Boeriu, care a acompaniat la pian şi în urmă ne-a dat un punct de solo, cu două puncte care au plăcut foarte mult publicului. D-na Boeriu are tehnica desăvârşită şi a câştigat demult simpatia publicului iubitor de muzică.
Punctele culminante ale serbării au fost dansurile executate cu mult talent de d-şoarele Carmen Dombora şi M. Aurand. Dansul fluturaşului ca şi dansul Moartea lui Ase ca şi Ruga unei indiane au cucerit publicul prin arta şi farmecul cu care au fost executate. Oraţia, uşurinţa şi isteţimea d-şoarelor de mai sus au delectat în mare măsură publicul care le-a răsplătit cu ropote îndelungi de aplauze.
Muzica minelor Lonea, atât în decursul programului, cât şi al dansului care a urmat, a fost la înălţimea cerută.
La sfârşitul programului, păr. Rusan, în numele Comitetului de iniţiativă, a mulţumit atât factorilor care au lucrat direct, cât şi celor care au contribuit cu prezenţa şi cu contribuţia lor indirect la reuşita serbării.
A urmat dans, unde tineretul şi-a petrecut până târziu dimineaţa”.
Foarte probabil ca motivul amânării spectacolului din 7 noiembrie pe 28 noiembrie să fi fost conferenţiarul, căci prima data a fost anunţat Vasile Bogrea, profesor la Catedra de Limbi Clasice a Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj, iar conferinţa a fost susţinută de Vladimir Ghidionescu.
Dincolo de scopul moral, care a fost atins, şi din punct de vedere material festivalul a fost un frumos succes. S-au strâns, în total, 51.000 lei, din care 42.000 lei au fost donaţii.
Iată donatorii, de la cel mai mic la cel mai mare: câte 10 lei - Ilea; câte 40 lei - preotul greco-catolic Virgil Pop, Gheorghe Ionescu, Frânjonea, Ludovic Klein, Aurel Pop, Chendi, Nicolae Bodrean şi Ionescu Grigore; câte 50 lei - Dan Gavrilă, Dr. Fülöp Coloman, Ion Ghiduţ, Gh. Sădeanu, Nicolae Pampu şi Victor Degaspero; câte 60 lei - Ion Pădureanu, Dumitri Coşa, căpitanul Burgulescu, Emil Caraba, Constantin Taverni, Gheorghe Scorei, Fogaraşi; câte 100 lei: Steiner, Alex. Krauss, Iosif Boldor, colonel Riger, Carol Redi, Iosif Socup, Irina Deneşi, Ioan Cârstea, preotul ortodox Teofil Iovanovici, Neni Münich, Dr. Fekete, Constantin Negulescu (negustor, consilier local PNL) Gavril Baciu, Ion Moş, Iosif Krauss, Morvay, Kardenţ, profesorul Ion Niciu (viitor primar PNŢ al Petroşaniului), Ion Farkaş, Marian, ing. A. Braha, Alex. David (învăţător, redactor al publicaţiilor „Gazeta Jiului”, „Patria”), Natan Bercovici, Ioan Enichescu, Aurand (profesor la Liceu de băieţi Petroşani), dr. Eugen László, Dumitru Dervenis, maiorul Peneş şi fratele Ştefan Peneş, N. Sădeanu (mecanicul apaductului Petroşani), Dumitru Comşa, Ion Răduţ, Ioan Radu, Dr. Jeney, locotenent Bădulescu, ing. Bădărău, Simulescu, Ana Cardent, Ovidiu Tilici, Drugeri, S. Felsner, Roman, Ioan Stirbeţiu, Kovács, Paşca, Vlăduţ, ing. Litz, ing. Quolin, ing. Melenciuc Vladimir, Gheorghiu, Alexandru Voicu, Dr. Junger M., Ioan Mara, preotul Traian Ion, Szolhasy, Fogolyán, Diniosie Socol, preotul ortodox lupenean Victor Şandru, preotul Vasile Câmpeanu, Traian Bârsan, Ştefan Tomuţa, Dumitru Pop, Ladislau Sabo, Petre Zamfirescu, prof. Ludovic Lévay; câte 150 lei - Ţigăreanu, N.N. şi familia; câte 200 lei: Dumitru Manoilescu, ing. I. Csaszlava, Ion Tecău, Iosif Moldovan, Valeria Pop, Adolf Calos, firma Klein, protopopul A. Suciu, protopopul lupenean greco-catolic canonic Nicolae Zugrav, Grigercsik, R. Mureşanu, Teodor Munteanu (patronul tipografiei şi librăriilor Jiul Cultural), Ion Albu, N.N., ing. Constantin Olariu, Dr. Emil Stern, Dr. Bruno Haimos, fotograful Liszka, P. Popovici, D. Epure, V.B. Taloescu (director de bancă, viitorul director-proprietar la publicaţiei „Avântul”), O. Pellon, Nathan, Schwalb, Traian Raţiu, negustorul petroşenean Carol Grausmann, preotul ortodox aninosean Emil Şinca, Petru Iacob (primarul Petroşaniului între 1918 - 1924), Homan, Bâjia, preotul I. Popp , N. Popescu, Ion Tilici, Enea Giurchescu (directorul Liceului de băieţi Petroşani), dr. T. Oaciu, ing. Aurel Şinca, căpitanul I. Popovici, Nicolae Moga, Constantin Petre, Pittini şi Pacol, N.N., ing. Buchas, ing. inspector Vöröss, Victor Ianza, Dr. Emil Boeriu, Ing. Stelian Popescu, Dr. A.Weiss, Reissmann, ing. Welwart, Kövesdi, Hotel Bucureşti (din Petroşani), Gh. Constantinescu, ing. Schileru, Al. Sibila, Pavel Nemeş; câte 40 lei: colonelul Ilie Marinescu, directorul Herman Klein, subdirectorul Ion P. Ioan; câte 500 lei - ing. inspector general Iosif Iancu, director principal Tiberiu Timoc, director principal Ştefan Lugosi, Valeriu Socol, Alexandru Pap, judecătorul Petre P. Pănoiu, ing. Ştefan Popovici, N.N., Emil Pop, Nicolae Stoia, Stănilă Haţiegan, ing. Traian Popescu, căpitan Ionescu, Dr. Ionel Moga (viitorul primar liberal al Petroşaniului), Leopold Schäffer, Dr. Nicolaus, ing. D. M. Dimitriu, ing. N. Ioan, Virgil Şerb, Dr. N. Olariu, Eduard Makay, Constantin Ciobotea, Alexandru Riegelhaupt, Reuniunea comercianţilor şi industriaşilor români din Valea Jiului, căpitanul Bazgan, ing. Stăiculescu; câte 1.000 lei - senatorul lupenean Valeriu Bociat, ing. Anghel Stoenescu şi preotul Saturn Isidor.
După cum se poate observa, donatorii sunt intelectuali (preoţi, învăţători, profesori, ingineri, avocaţi, judecători, medici), comercianţi, meseriaşi, cadre militare şi… ziarişti. O altă observaţie este legată de criteriul etnic al donatorilor. Deşi preconizatul monument imortalizează eroismul Armatei Române, donatorii sunt nu doar români, ci şi evrei, maghiari, germani , Valea Jiului fiind atunci o zonă cosmopolită. Chiar dacă scandalul „Complotul de la Iscroni” (îndelung mediatizat de presa locală), în care Siguranţa decapitase o reţea întreagă de complotişti împotriva Statului Român (lotul Maderspach), era încă viu în memoria locuitorilor Văii Jiului, acesta nu a impietat asupra donaţiilor cetăţenilor Văii Jiului de origine maghiară.
File din corespondenţa cu prefectura
După cum am arătat la început, listele de subscripţie publică după ce erau autorizate, erau atent urmărite. Când se întâmpla vreo „defecţiune”, autorităţile interveneau. Aşa s-a întâmplat şi în cazul listelor de subscripţie pentru monumentul de la Vulcan.
La 26 martie 1926, Prefectura Hunedoara îi pune în vedere notarului din Vulcan: „Binevoiţi a pune în vedere Garnizoanei Vulcan să ne înainteze în termen de 10 zile procesul verbal despre rezultatul bănesc în urma apelului la caritatea publică autorizat de Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale cu nr. 2473/ 925 şi care a expirat pe ziua de 1 Ianuarie 1926, înaintând, totodată, şi datele necesare prevăzute de lege şi regulament”. Prefectura arată şi ce pot păţi cei care nu se supun prevederilor legislative: „contravenienţii riscă să suporte aplicarea sancţiunilor prevăzute în legea respectivă publicată în Monitorul Oficial No. 51 din 8 iunie 1923”.
Din păcate, în dosarul păstrat la DASJ Hunedoara nu există şi răspunsul garnizoanei, din care am fi putut afla mai multe amănunte legate de campania de subscripţie publică. În schimb, este îndosariat încă un document nedatat adresat prefectului şi semnat de Alexandru Papp, preşedintele Comitetului ridicării monumentului de la Vulcan, şi de ing. A. Popovici, secretarul comitetului: „Comitetul de iniţiativă pentru ridicarea monumentului eroilor din comuna Vulcan, vă roagă să binevoiţi a-i da autorizaţiunea de a tipări insigne, pe care să le poată vinde în diferite ocaziuni, ca baluri, sărbători etc., precum şi la rezolvarea actelor ce sunt prezentate primăriei locale, în scopul măririi fondului necesar realizării scopului propus”.
Monumentul a ajuns la Vulcan. Încă 21.000 lei
Zdroaba Comitetului de iniţiativă pentru ridicarea monumentului eroilor la Vulcan de-a lungul anului 1925 nu este în zadar. La începutul anului 1926, lucrarea monumentală este gata, fiind păstrată la Primăria Vulcan. Mai este nevoie de lucrările auxiliare: soclul, pregătirea zonei, amplasarea monumentului pe soclu etc. Dar pentru acestea mai este nevoie de un ultim efort, adică de bani. Membrii comitetului intră şi într-o competiţie cu… timpul. Întrucât în 1926 se împlinesc 10 ani de la intrarea României în primul război mondial, monumentul trebuia musai dezvelit în acest an. Pentru obţinerea de fonduri, comitetul de iniţiativă continuă organizarea de evenimente publice. Astfel, la 3 iulie 1926, cu participarea corurilor bisericilor ortodoxe şi greco-catolice şi a orchestrei miniere, organizează o petrecere la Vulcan. Gazeta Jiului consemnează: „A fost prezent un public select. S-a încasat suma frumoasă de peste 26.000 Lei. Programul a fost variat şi bine executat. Fiind adunate fondurile necesare, sperăm că vom vedea pus la locul lui monumentul, care e demult în localul primăriei Vulcan. Monumentul, cum e executat, va fi o podoabă a Vulcanului, spre cinstea iniţiatorilor şi a tuturor oamenilor de bine, care au contribuit cu obolul lor la plătirea lui”. La 25 iulie, Comitetul de iniţiativă mulţumeşte public pentru ajutorul acordat: „Se aduc cele mai adânci mulţumite d-lui dir. princ. Lugosi, care a pus la dispoziţia comitetului sala mare a Cazinoului funcţionarilor, orchestra minieră, şi a dăruit suma de 6.000 de lei comitetului, luându-şi astfel partea leului din reuşita atât morală, cât şi materială a petrecerii din 3 Iulie c.”. În spiritul transparenţei, membrii comitetului de iniţiativă clarifică latura financiară a petrecerii: „Rectificăm că venitul petrecerii este de 25.971 Lei, din care scăzându-se spesele de 4.962 Lei, a rămas un venit net de 21.000 Lei, care sumă s-a predat comitetului”.
La soclu se lucrează de zor
Ziua stabilită pentru dezvelirea monumentului se apropie cu repeziciune, la 7 noiembrie Gazeta Jiului aduce ultimele ştiri de la Vulcan: „Dezvelirea monumentului eroilor din Vulcan se va face în 21 Novembrie, în cadrul unei serbări naţionale. Este datorinţa fiecărui Român cinstit să ia parte la solemnitatea dezvelirii monumentului, ridicat prin jertfele cetăţenilor din loc şi jur. Ridicarea soclului se face de zor”.
Monumentul e gata. Programul serbării
După o trudă de aproape 2 ani, Monumentul Eroilor din Vulcan este gata şi poate fi dezvelit. Şi nu oricum, ci cu fastul cuvenit unei asemenea opere. Întregul ceremonial va avea loc duminică, 21 noiembrie, ora 11.
De la organizatori aflăm „programul serbării de inaugurare şi dezvelire a monumentului ridicat la Vulcan:
1. Deschiderea serbării;
2. Sfinţirea Monumentului;
3. Cuvântarea Comandantului garnizoanei locale;
4. Eventualele cuvântări din partea oaspeţilor;
5. Predarea Monumentului;
6. Primirea Monumentului din partea com. Vulcan. Masa comună”.
21 noiembrie: Ziua cea mare
Iată că soseşte şi ziua cea mare, atât de aşteptată de cei care s-au implicat într-un proiect grandios. La fel cum a fost pe parcursul întregii campanii de ridicare a monumentului, „Gazeta Jiului” dă dovadă din nou de generozitate, oferind un spaţiu generos (aproape 4 coloane) relatării „Dezvelirea monumentului Eroilor la Vulcan”.
„Duminică, 21 noiembrie, s-a ţinut serbarea de dezvelire a monumentului ridicat în cinstea Eroilor căzuţi, acum 10 ani, în luptele de la Jiu, de comitetul ales în acest scop, anii trecuţi dintre fruntaşii com. Vulcan.
Monumentul, reprezentând un soldat român, în poziţie de înaintare, cu arma în mână, aşezat pe un soclu de granit, în patru feţe, cu trei plăci de bronz la lături şi una în faţă, a fost aşezat în grădina impozantei şcoale prim. din Vulcan, conturat în fond de culmile Straja, Trecătoarea Vulcanului, Oboroca, în dreapta de ale Parângului, iar în stânga de vârfurile Oboroca şi Dealul Babii, el va împodobi de acum înainte centrul frumoasei comune din acest bazin minier.
Asistenţa
Încă pe la ora 10 a.m. locuitorii comunei: [,] minieri şi ţărani [,] se adună în jurul grădinei împodobite cu trei rânduri de arcuri cu verdeaţă şi steguleţe trei culori, unde mai târziu avea să se desfăşoare sărbătoarea. Membrii Comitetului de iniţiativă aranjează, pregătind totul şi aşteptând sosirea oaspeţilor.
La ora 11 sosesc credincioşii bisericii ortodoxe, apoi ai celei gr. cat., în frunte cu preoţii şi protopopii lor. Grădina şcoalei cu monumentul şi străzile din jur se ticsesc de participanţi. Sosesc apoi cu trenul şi trăsurile dinspre Petroşeni d-nii: Ioan Winklehner, dir. gen, Dr. Romul[us] Miocu, primarul oraşului Petroşeni, Dr. N. Olariu, notar public, Tib. Timoc, director principal, I. Duma, protoereu, şi Bradu Ghiţescu, ziarist, cu doamnele, dr. G. Drăgan, pretor, Dr. E. Giurchescu, director de liceu, Ioan P. Ioan, dir., D. Dimitriu, ing., P. Iacob, consilier, N. Popescu, şeful Siguranţei, G. Constantinescu, dir. de poştă, C. Fântână, secretar la pretură, Pănoiu, avocat, Taloescu, dir., D. Joandrea, director şcolar, Ion Bora şi I. Cârstea, înv., Pădureanu şi Bâja, comercianţi, d-şoarele T. Raţiu şi M. Tecău din Petroşeni, N. Zugrav, canonic, V. Bociat, director, cu d-na, Ioan, inginer, Băltănoiu, inginer, Bazgan, director, D. Socol, notar cu d-na, I. Ciora, director, N. Oprişa, funcţ., cu d-na, N. Niciu, primar, Lengyel, inginer, Cărăuş, inginer - din Lupeni, Jänossy, director, preot Şinca, N. Ioan, înv. - de la Aninoasa, A. Pap, primar, Lugossy, director, Popescu, inginer, Popoviciu, inginer, Nestor, medic, Manoilescu, funcţionar, Rusan, preot, cu d-na şi d-şoara, A. Suciu, protopop gr. cat., cu d-na, Lucaciu, director, Leheni, director, Iosif, Precup, H. Longin şi Ionescu, înv.
De la Târgu Jiu sosesc d-nii: Haiducescu, subprefect, Bărbulescu, ziarist.
De la Bucureşti d-nii: Onofreiu (autorul monumentului), Constantinescu (pictor), Rădulescu (avocat), trimisul Soc. Mormintele Eroilor.
În urmă soseşte d-l general Manolescu, preşedintele Caselor Naţionale şi directorul soc. Mormintele Eroilor, însoţit de colonelul Bordan, maiorii Stroescu, Haralambescu, căpitanii Morar, Buzgulescu, Popovici, sublocotenentul Găman. Sosirea d-sale este primită cu muzică şi aplauze. Plutonul de onoare dă onorul. Solemnitatea începe prin vorbirea d-lui Al. Pap - primarul comunei şi preşed. comitetului, care arată: clipele măreţe trăite de generaţia de acum, care a venit cu ideea de ridicare a monumentului, şi cum a îmbrăţişat comitetul ideea, ducând-o cu izbânda până la capăt. Aduce mulţumiri celor care au dat ajutoare mai mari ca societatea Petroşani, Lupeni şi Primăria comunei.
Preoţii Şandru, Ioanoviciu, Rusan şi Şinca, în frunte cu protoereul I. Duma, încep serviciul divin, sfinţind monumentul prin stropire de apă.
După slujbă, păr. protopop I. Duma rosteşte o inimoasă cuvântare. D-sa spune că eroismul românesc are ceva specific, ce-l deosebeşte de eroismul celorlalte popoare. Fondul acestui eroism specific îl formează credinţa în Dumnezeu şi în biruinţa dreptăţii. Aceste sentimente adânc înrădăcinate în sufletul Românului, ne-au dat biruinţa. Ele trebuie cultivate în sufletul generaţiilor tinere. Monumentul sfinţit va vorbi despre modul cum se apără şi se susţine o ţară. Răspunsurile religioase le-a dat corul ortodox din Lupeni condus de dl. U. Boga.
Se oficiază apoi alt serviciu divin de preoţii uniţi: Traian şi Suciu în frunte cu S.S. canonicul Zugravu. Răspunsurile s-au dat de bine instruitul cor bărbătesc, sub conducerea directorului Vasile Lucaciu. Eroi au fost şi S-a deşteptat din somn românul au plăcut şi mai mult.
Vorbeşte păr. prot. Alimpiu Suciu spunând că între ţăranii băstinaşi ai comunei, credincioşi ai bisericii unite, de mult exista o legătură de frăţie cu cei din Gorj. Ei încă au dat o însemnată contribuţie în luptele din anul 1916, ca dovadă aduce pe ţăranul numit atunci primar, iar anul trecut decorat de d-nul fost ministru Gh. Tătărescu, şi încheie:
Biserica noastră cu o cuvenită mândrie stă astăzi înaintea acestui monument, care reprezintă totalitatea, prin urmare şi partea de jertfe adusă de aceşti fii ai săi, care păşind din acest locaş d-zeiesc, pricind în acest monument, când cuvinte de recunoştinţă şi admiraţie vor cuvânta buzele lor faţă de armatele izbăvitoare.
Dar fiindcă mai suntem obişnuiţi a avea mereu un ideal, încă astăzi când serbăm în această formă împlinirea unui ideal, încă astăzi ne pregătim pentru ridicarea unui alt monument şi facem juruinţă, că precum în trecut, aşa şi în viitor vom lupta ca ţara aceasta, câştigată prin atâtea jertfe, ţara aceasta, cea mai bogată şi cea mai frumoasă prin credinţă vie în D-zeu, prin buna înţelegere frăţească, prin muncă şi cinste adevărată în vreme scurtă s-o facem, pe cât e de frumoasă, pe atât şi de fericită: aşa să ne ajute D-zeu!
La tribuna împodobită cu verdeaţă se urcă căpitanul Boşoldea, rostind o lungă cuvântare, prin care se face istoricul amănunţit al luptelor ce s-au dat acum 10 ani, pentru stăpânirea acestor plaiuri, descrie starea românilor de aici, înşiră numele eroilor care cu jertfa lor de sânge au sfinţit aceste locuri, dă expresie veneraţiunii ce le păstrăm în suflete, consecinţă căreia s-a ridicat semnul de faţă, simbol a ceea ce datorăm Lor şi al unirii noastre pe veci nedespărţite.
D-nul I. Bărbulescu, dir. Gorjeanului, ca trimis al ofiţerilor de rezervă gorjeni, aduce salutul lor şi spune că se simte prea modest şi prea slab să dea expresiune tuturor sentimentelor ce-i copleşesc inima şi care animă pe camarazii lui de arme, cu care a luptat pe aceste plaiuri acum 10 ani. Prin calde expresiuni mulţumeşte celor ce n-au uitat pe eroi.
Generalul Manolescu rosteşte cu însufleţire câteva cuvinte care înflăcărează mulţimea. Iată un rezumat al celor spuse: Când mă întreb cui se datoreşte acest eroism de care s-a vorbit, gândul mă duce cu mult înapoi. Văd de o parte fabrici, în care se fabrică oţelul, gazul şi arme ucigătoare. De altă parte, văd pe mama română cu copilul la sân. În fabrici oţelul se călea în ură; iar sufletul la sânul mamei se călea în iubire cu două direcţii: una în credinţă şi alta în dreptate. Acolo nu se spunea să urăşti, ci să iubeşti pe ai tăi. De o parte se pregătea ură, de altă parte iubire. Şi a învins iubirea.
Această iubire pornea din naţionalism. Naţionalismul nostru trebuie să fie un naţionalism echilibrat.
Succesul să nu se ameţească. Izbânda câştigată după acest război şi unirea e numai prima poartă prin care intrând animaţi de un naţionalism viu, care să aibă sus credinţă şi jos muncă, să începem realizarea celor ce se aşteaptă de la noi, ca astfel într-un sfert de veac să avem o cultură demnă de a intra în rândul marilor culturi europene. Cu astfel de concepţii naţionalismul nostru va apare aşa, ca în el să se poată urmări punct cu punct toate intenţiunile frumoase, întocmite cum firul de aur se poate urmări în ţesăturile femeii române.
D-l Bran spune că înclină steagul L.A.N.C. (Liga Apărării Naţional-Creştine) în faţa monumentului.
Ing. Popoviciu predă monumentul în grija primarului şi aduce omagii, încheind:
Slăviţi să fiţi de-a pururi, vitejilor Români, care la glasul Regelui vostru iubit, prin care răsuna imperativul neamului, aţi lăsat tot ce-aţi avut mai scump, pentru a-l urma pe drumul necunoscut al destinului. De aceea pasul vostru n-a greşit, de aceea, eroismul vostru mare şi frumos, a avut succesul dorit, de aceea noi ne vom ilumina la strălucirea gloriei ce vi se cuvine spre a ne încălzi, prin pilda voastră inimile şi călăuzi energiile.
Primarul Pap primeşte, făgăduind că tocmai ca un bun părinte, îi va avea în cea mai bună pază şi grija.
Solemnitatea, luând sfârşit, invitaţii se îndreaptă spre Casinou unde s-a ţinut
Banchetul
la care au participat cam 140 persoane. Au rostit toasturi:
Generalul Manolescu în sănătatea M.S. Regelui şi a familiei domnitoare.
Protopopul I. Duma pentru armată.
Avocatul Rădulescu pentru mame.
Canonicul Zugravu arată însemnătatea istorică a locului prin trecerea marelui Voevod Mihai Viteazu la 1599 pe drumul Buliga - Vulcan - spre Viena la împăratul I. A fost fericită ideea ca tocmai acest loc să fie cinstit prin ridicarea acestui monument .
Preotul Rusan pentru P.S.S. metropolitul Bălan şi pentru oaspeţi.
Colonelul Zaiade pentru generalul Manolescu.
Primarul Al. Pap pentru sculptorul Onofreiu şi pentru doamnele prezente.
Ziaristul Bărbulescu pentru învăţătorii şi preoţii din Valea Jiului.
Se citesc apoi telegramele d-nilor miniştri Goldiş şi Groza, care felicită pe membrii comitetului şi se scuză că n-au putut participa, fiind ocupaţi în altă parte”.
Festivitatea. Vederi din „Gorjanul” şi „Gazeta Hunedoarei”
Printre cei care au participat la dezvelirea monumentului s-a aflat şi Jean Bărbulescu, directorul-proprietar al publicaţiei „Gorjanul”, care apărea la Tg. Jiu. Deşi a luat cuvântul la festivitate, Jean Bărbulescu nu semnează relatarea „Inaugurarea Monumentului eroilor din Vulcan-Hunedoara” din „Gorjanul” cu numele său, ci cu pseudonimul prescurtat „SPEC.” (probabil prescurtarea de la spectator; un motiv al folosirii pseudonimului poate fi şi faptul că Jean Bărbulescu apare şi el în text):
„Un comitet de iniţiativă din comuna Vulcan, judeţul nostru, a luat în ultimii ani, frumoasa iniţiativă de a ridica un monument în cinstea ostaşilor români, căzuţi pe aceste meleaguri, în luptele din August şi Septembrie 1916.
Armata a avut ca reprezentant în sânul acestui comitet pe căpitanul invalid A. Boşoldea, din reg. 18 Gorj, actualul comandant al Garnizoanei Vulcan, el însuşi fost luptător în valea Jiului, în timpul marelui război.
Monumentul - o frumoasă operă de artă - se datoreşte sculptorului Onofrei din Vulcan (aici SPEC. e în eroare că artistul Onofrei nu are nici o legătură cu Vulcanul - n.a.) şi el întruchipează avântul soldatului român.
Solemnitatea dezvelirii monumentului a avut loc în ziua de 21 Noiembrie, în faţa a mii de locuitori din V. Jiului.
D-l General Manolescu, directorul general al soc. Mormintele Eroilor din Bucureşti, a ţinut să onoreze cu prezenţa sa această sărbătoare. Domnia sa a sosit de la Bucureşti, prin Tg. Jiu, însoţit de d-nii Maior Rădulescu, avocat, secretar general al Soc. Mormintele Eroilor, şi sub. lt. Găman, şef de serviciu, la aceeaşi societate, iar de la Tg. Jiu au fost însoţiţi de către d-nii Emil Haiducescu, subprefectul judeţului, şi Jean Bărbulescu, directorul ziarului nostru, şi de către Aurelian Barbici, confesor al Soc. Mormintele Eroilor.
Au participat, de asemenea, la solemnitate d-nii: Colonel Bordan, comand. Brigăzii jandarmi Timişoara, maior Stroescu, comandantul comp. jand. Gorj, căp. Popovici şi Moraru de la comp. Hunedoara.
Slujbele religioase s-au oficiat de către preoţii ortodocşi din valea Jiului, în frunte cu protopopul Duma din Petroşani.
După terminarea oficierii slujbei, păr.prot. I. Duma binecuvântează opera săvârşită de inimoşii iniţiatori, în numele bisericii creştine ortodoxe.
A urmat apoi slujba reprezentanţilor bisericii unite, oficiate în frunte cu păr. protopop Zugravu din Lupeni.
În numele bisericii unite a vorbit păr.-protopop Suciu din Vulcan.
D-l Căpitan Boşoldea face un amplu istoric al luptelor din 1916 de pe plaiurile Vulcanului, scoţând în evidenţă eroismul nedesminţit al ostaşului român. Domnia sa arată sentimentele de care au fost animaţi iniţiatorii ridicării acestui monument şi, în numele comitetului aduce mulţumiri celor ce au dat sprijinul la realizarea operei.
Mulţumeşte de asemenea oaspeţilor, şi în special d-lui general Manolescu, care, prin prezenţa sa, a făcut ca sărbătoarea de faţă să fie desăvârşită.
D-l Jean Bărbulescu din Tg.-Jiu aduce, odată cu salutul ofiţerilor de rezervă din Gorj, prinosul de recunoştinţă şi admiraţie pentru felul cum vulcănenii au ştiut să cinstească memoria celor ce s-au jertfit pentru mărirea patriei.
D-l General Manolescu, directorul general al Soc. Mormintele Eroilor şi al Caselor Naţionale, primit cu o ploaie de aplauze, arată care e rostul creştinesc şi românesc al acestor semne ce se ridică, în cuprinsul ţării, pentru eroii neamului. Laudă lupta iniţiatorilor. Domnia sa spune că, deşi idealul nostru politic a fost realizat, totuşi el nu poate fi desăvârşit, atât timp cât de la un cap la altul al ţării nu va fi o conştiinţă unitară.
Jertfele celor 800.000 de eroi căzuţi pentru un idea vor fi inutile, dacă noi nu vom şti să desăvârşim opera şi să păstrăm moştenirea lor. Distinsul orator recomandă tututror celor ce convieţuiesc în hotarele României întregite, muncă şi cinste.
D-l Bran – Lupeni aduce, în numele Ligii Apărării Naţionale Creştine din comuna sa, cuvinte de laudă fraţilor săi din Vulcan şi dă asigurări că membrii L.A.N.C. sunt gata în orice clipă să facă zid din piepturile lor, pentru apărarea hotarelor ţării.
Dl. Ing. Ştefan Popovici, membru în comitetul de iniţiativă, după ce, prin cuvinte alese, evidenţiază sublimul jertfei făcute de eroii noştri pe altarul patriei, predă monumnetul în mâinile primăriei comunei Vulcan, rugând-o a-l îngriji şi păstra, ca pe un sfânt altar.
D-l farmacist Pap, primarul comunei Vulcan, ia, cu vie emoţiune, în primire monumentul şi făgăduieşte că el se va păstra ca un odor sfântşi va fi trecut cu aceeaşi recomandaţiune din generaţie în generaţie.
Mulţumeşte lui Dumnezeu că l-a învrednicit a trăi asemenea momente şi oaspeţilor, pentru cinstea deosebită ce a făcut-o comunei sale.
Solemnitatea inaugurării, luând sfârşit, s-au îndreptat către cazinoul societăţii miniere, unde s-a dat un banchet de aproape 300 tacâmuri.
(…) d. Jean Bărbulescu a închinat pentru preoţii şi învăţătorii din valea Jiului de sus, iar dl. colonel Zoiade pentru d. General Manolescu, omul de multă nădejde.
Păr. prot. Duma a dat cetire telegramelor sosite, printre care de la d-nii miniştri Goldiş şi Groza, seria toasturilor încheind-o d-l primar Pap, care a mulţumit în numele comunei sale, încă o dată, oaspeţilor.
Banchetul s-a terminat la ora 4 d.a.”.
În noiembrie 1926, în judeţul Hunedoara, pe tarabele chioşcurilor de ziare erau expuse următoarele publicaţii săptămânale de limba română: „Gazeta Jiului” (Petroşani), „Gazeta Hunedoarei” (Deva), „Dreptatea” (Deva), „Solia Dreptăţii” (Orăştie), „Libertatea” (Orăştie) şi „Frăţia” (Deva).
Deşi evenimentul s-a desfăşurat în Vulcan, judeţul Hunedoara, presa hunedoreană nu a acordat subiectului importanţa cuvenită. Explicaţia acestei lipse de interes rezidă şi în faptul că ziarele din Deva şi Orăştie, majoritatea gazete politice, nu aveau, decât sporadic, corespondenţi în Valea Jiului.
La 1 decembrie 1926, „Gazeta Hunedoarei” publică nota Dezvelirea monumentului Eroilor căzuţi în războiu: „În Vulcan s-a făcut în cadrele unei serbări impozante, la 21 l. crt. dezvelirea monumentului de bronz, executat de măestrul Onofrei Mihai, întru amintirea eroilor căzuţi în războiu. Statuia monumentului reprezintă un soldat în poziţie de asalt şi a costat 350.000 lei, adunaţi prin stăruinţa D-lui Pr. Rusan, primarului Pop şi inginerului minier Popescu. Serviciul religios a fost oficiat de Dl. protopop Duma, asistat de preoţii Rusan şi Şandru. Din partea Societăţii Mormintele eroilor a luat parte dl. general Manolescu. Oratorii Duma, Rusan şi Manolescu au arătat însemnătatea zilei în cuvinte înflăcărate de cel mai curat patriotism”.
Sculptorul Mihai Onofrei
În volumul „Sculptorul Mihai Onofrei mărturii monografice” (Ed. Junimea, 2003, Iaşi) de Virgiliu Z. Teodorescu este consemnată opera vulcăneană a artistului: „În anul 1926 Mihai Onofrei a finalizat lucrarea comandată de către comitetul de iniţiativă din localitatea Vulcan, jud. Hunedoara. Este un monument dedicat cinstirii Eroilor primului război mondial. A fost amplasat în curtea şcolii. Apelul comitetului de iniţiativă a fost difuzat în întreaga ţară. Statuia cunoscută ca Dorobanţul în atac, realizată la mărimea 1/ 1, redă un ostaş care ţine cu mâna stângă arma la picior, iar cu dreapta ridicată arată spre culmile Carpaţilor. La 21 noiembrie 1926 a avut loc solemnitatea dezvelirii şi sfinţirii monumentului. Cu acest prilej a luat cuvântul şi generalul Ion Manolescu, cel care la demobilizare îi adresase lui Mihai Onofrei următorul sfat: De ai cap, braţe şi inimă, e cu neputinţă să nu învingi în viaţă”.
Tot din acest volum aflăm cine a fost Mihai Onofrei: „Mihai Onofrei s-a născut la 4 iulie 1896, la Boţeşti, judeţul Vaslui, in familia învăţătorului Pavel Onofre. Copilăria l-a purtat pe plaiurile unde tatăl şi-a desfăşurat activitatea. Şcoala primară a urmat-o la Boţeşti, iar gimnaziul la prestigiosul aşezământ Anastase Panu, din Huşi. Au fost anii în care s-au evidenţiat viitoarele sale calităţi, dovedindu-se talentat Ia desen. Remarcându-i-se posibilităţile native, a fost îndrumat să frecventeze şcolile care urmau să-I călăuzească pe drumul creaţiei artistice. La Iaşi a urmat cursurile Şcolii Naţionale de Arte Frumoase. În anul 1915 s-a înregistrat debutul lui artistic. Vitregiile anilor primului război mondial le-a cunoscut nemijlocit, fiind parte la dureri dar şi la activităţi care au ajutat la depăşirea dificultăţilor. Mobilizarea tuturor energiilor umane l-a dus, în anul 1916, la Dorohoi, unde a urmat cursul unei şcoli militare. După terminarea şcolii a fost repartizat la Armata Operativă, care avea misiunea de a apăra Carpaţii Orientali. Era una din zonele fierbinţi, unde presiunea inamicului se manifestase în anul 1916 şi care acum, în 1917 se exercita cu intenţia expresă de a trece în postura de biruitor peste acest ultim perimetru al României libere, pentru a debuşa spre grânarul Ucrainei. În anul 1917, îl găsim între combatanţi. Pentru trecerea botezului focului şi a îndeplinirii misiunilor primite, de mare ajutor moral i-a fost şi relaţia cu mai vârstnicul ofiţer în rezervă, locotenentul profesor Tiberiu Crudu care, operativ, a remarcat calităţile noului venit şi a căutat să-1 protejeze recomandându-1 superiorilor pentru a-i fi valorificate posibilităţile şi cunoştinţele dobândite în munca de propagandă. Astfel s-a aflat transferat în rândurile celor care au contribuit la susţinerea morală a luptători lor de pe linia frontului, mobilizaţi de îndemnul electrizant al generalului Eremia Grigorescu Pe aici nu se trece!. La Oneşti, în anul 1917 a fost amenajată clădirea care a adăpostit Casa Naţională, menită a patrona activitatea culturală din zonă. Pentru sala de spectacol Mihai Onofrei a pictat cortina. În ambianţa durerii şi a solidarităţii umane a realizat numeroase desene care i-au servit ulterior la modelări ce au imortalizat propriile impresii, înscriindu-l în rândul artiştilor care s-au documentat la faţa locului, cunoscând nemijlocit tragedia şi suprema jertfă pentru apărarea gliei strămoşeşti. După încetarea ostilităţilor, după măreţele înfăptuiri care au condus la Marea Unire, s-a reîntors la Iaşi pentru a-şi finaliza pregătirea în cadrul şcolii, acum însă specializându-se în sculptură la clasa profesorului Ion Mateescu. Impresiile de maximă solicitare de pe front i-au impus, ca împreună cu Aurel Băeşu şi Adam Bălţatu, să ofere publicului posibilitatea de a-i cunoaşte şi a le remarca valenţele realizărilor acelor ani. În toamna anului 1919, cei trei artişti au organizat în sala Mozart din Bucureşti o expoziţie de pictură şi sculptură. Prezent în incinta expoziţiei, Mihai Onofrei a putut înregistra reacţiile publicului vizitator. Aprecierile favorabile pentru sculpturile expuse nu s-au concretizat însă şi prin achiziţiile pe care le dorea realizatorul. Dacă tablourile colegilor au fost vândute, lucrările lui, toate turnate în gips, n-au fost cumpărate de cei interesaţi să le achiziţioneze, materialul fiind considerat perisabil. În schimb, se poate aprecia că aceste exponate, distruse de creator la închiderea expoziţiei, au constituit o concludentă carte de vizită care a evidenţiat calităţile şi posibilităţile tânărului artist plastic. Urmarea a fost benefică, sculptorul obţinând o bursă pentru studii în Italia. A fost un act de curaj al celor trei prieteni ca din bruma de bani agonisiţi ca rod al muncii lor să pornească la drum spre Italia. A fost, de fapt, o îmbarcare, călătoria făcând-o cu vaporul, prilej de a vizita locuri istorice, tezaure artistice, dar şi de a-şi completa resursele materiale prin realizarea de desene, predilect portrete, achiziţionate de călătorii entuziasmaţi de calităţile celor trei tineri. În perioada anilor 1920-1922 şi-a desăvârşit pregătirea profesională în ambianţa şcolii şi a atelierului sculptorului profesor Ettore Ferrari. Realizările acestei etape i-au fost apreciate în expoziţia deschisă în anul 1921. Prezenţa la Roma i-a permis contactul cu reprezentanţii curentelor artistice, concomitent având posibilitatea de a observa şi analiza tezaurul artistic al muzeelor şi al forului public. Fotografiile păstrate în colecţia Fototecii Arhivelor Naţionale sunt relevante pentru patru din creaţiile pe care le-a realizat şi expus la Roma. (…) Tot prin intermediul Ministerului Afacerilor Străine, în toamna anului 1921 a primit, ca o recunoaştere a bravurii din timpul războiului, Crucea comemorativă a războiului 1916-1918 cu baretele: Mărăşeşti şi Târgu Ocna. Brevetul era eliberat de Ministerul de Război la 1 octombrie 1921, fiind semnat de ministrul general Răşcanu (…) pentru sublocotenentul în rezervă Onofrei Mihai din Regimentul 3 Grăniceri. (…) Impresia făcută la Roma, inclusiv în rândurile membrilor reprezentanţei ţării noastre, i-a fost de mare ajutor la revenirea în ţară, atunci când din cauza dificultăţilor inerente oricărui început avea nevoie de un sprijin pentru a le depăşi. La 23 martie 1923, consulul general al României la Roma, Jean Chitescu (?), aflat la Bucureşti, adresa în scris un apel amical maiorului aviator Ştefan Protopopescu, comandantul Arsenalului Aeronautic de la Cotroceni, rugându-l să-I sprijine pe tânărul sculptor Mihai Onofrei, care s-a evidenţiat în Italia ca expozant, luând premii cu laude la toate expoziţiile de acolo şi care s-a reîntors în România ca să lucreze în ţara lui. Îl solicita să-l ajute în realizarea primelor utilaje cu care să-şi organizeze un atelier, precum şi cu un soldat care să-i pozeze pentru a putea realiza machetele unor monumente ale Eroilor. Un alt demers a fost întreprins de G.T. Kirileanu, care la 29 septembrie 1923 se adresa lui Virgil Drăghiceanu, secretar-director la Comisiunea Monumentelor Istorice, pentru a-i facilita lui Mihai Onofrei obţinerea unui spaţiu pentru atelier în clădirile anexe ale bisericii Stavropoleos. O fotografie prezintă atmosfera atelierului din acea etapă de creaţie, fără a avea precizată adresa. Ştim că, la acea dată, sculptorul locuia în strada Victor Emanoil la nr. 5. La 2 martie 1923, Ministerul de Război revenea cu o nouă recunoaştere a contribuţiei în campania anului 1917, acordându-i locotenentului în rezervă Mihai Onofrei medalia Victoria a războiului 1916-1921. Răsunetul succeselor repurtate de tânărul sculptor în Italia a fost preluat şi<
Comentarii articol (1 )
#1 oprinescu22.11.2016, 07:11:21
impresionant!!!
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare... Cataloage promoţionale 2024 Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii Rame click - comandă online! Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul! Steaguri publicitare - click pentru a comanda! Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online! Cataloage promoţionale 2024 Alege să o susții! Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! Newsletter
|