Am citit prima dată un eseu filosofic semnat de Ion Hirghiduş în anul 1994 când eram student în anul I la Facultatea de Filosofie din Cluj. Voi începe din acest moment istoria pe care vreau s-o povestesc pe scurt, deşi l-am cunoscut încă din anii în care i-am fost elev în gimnaziu.

Relaţia noastră  (întreruptă din cauza plecării mele în alt oraş pentru studiile liceale) a fost paradoxală din cel puţin două puncte de vedere:  
În primul rând, în anii mei de studenţie mi-a fost profesor fără să-mi fie profesor. Mă explic: El preda pe vremea aceea în învăţământul preuniversitar, dar ori de câte ori reveneam acasă, mă invita la el şi stăteam, uneori până noaptea târziu, la discuţii filosofice, politice, artistice... extraordinare. Îmi plăceau discuţiile, dar şi atmosfera furnizată de camera sa unde-şi primeşte oaspeţii şi unde, sunt aproape sigur, găseşti cea mai mare bibliotecă personală din Valea Jiului. (Şi-acum, când am devenit prieteni, îl invidiez pentru asta). Revenind, Ion Hirghiduş m-a introdus în mediile culturale din Clujul anilor ’90. Aşa am cunoscut, la acea vârstă,  poeţi, prozatori, profesori marcanţi de filosofie şi de filologie. Însemna mult pentru un tânăr de 18 ani plecat dintr-o mică provincie. Mai ales că pe vremea aceea ne hrăneam din cultura scrisă. Aşadar, mi-a fost şi atunci profesor fără să-mi fie profesor...
Al doilea paradox de care vreau să vorbesc  e de altă natură, dar îl voi explica tot printr-o experienţă personală. Începusem să prind aripi la facultatea clujeană de filosofie, m-am familiarizat mult cu filosofia occidentală contemporană, mai ales cu cea de factură postmodernă. Cunoscând erudiţia lui Ion Hirghiduş, cunoscând lecturile pe care mi le-a  împărtăşit şi mi le-a recomandat, mă uimeau preocupările sale mult prea intense (zic şi azi, chiar dacă se supără pe mine) pentru  cultura filosofică românească, anacronică.  Preocupările lui erau  complementare culturii filosofice occidentale vestice, filosofie actuală, pe care, de altfel, el o ştia bine. Cultura românească beneficiază doar de doi filosofi: Blaga şi Noica. Ion Hirghiduş a scris despre Lucian Blaga, şi, mai ales, despre Constantin Noica pe care l-a şi cunoscut personal. L-am întrebat odată de ce scrie/ gândeşte mai mult despre români decât despre vesticii occidentali. Răspunsul lui m-a pus pe gânduri: „Noica e singurul filosof român care a făcut  o metafizică a limbii române”. Poate are dreptate, dar câţi se mai (pre)ocupă să gândească  metafizic după Nietzsche? Are dreptate?  Dacă nu, justific această preocupare prin faptul că Ion Hirghiduş e şi poet. Iar poeţii îşi iubesc limba în care/ cu care s-au născut.
Din punctul acesta de vedere, Ion Hirghiduş este un consecvent. În „Aporiile tinereţii lui Ghilgameş” întâlnim studii atente asupra acestor doi filosofi români, dar această culegere de eseuri merge, prin câteva capitole, mai departe. Capitolul „Călătorie spre Celălalt ca ieşire din pielea proprie”, care pe mine m-a interesat în mod deosebit, face trecerea de la conjuncţia  psihologie-filosofie spre psihanaliză. Psihanaliza e un domeniu relativ nou în spaţiul cultural românesc. Aici Ion Hirghiduş vorbeşte despre marii psihanalişti – Freud, Jung, Lacan, dar nu se abţine să opereze o asociere cu filosofia lui Noica: „Pentru Constantin Noica, sinele, în toate cele trei modalităţi, exprimă omul ca fiinţă comunitară, ceea ce este arhetipal, în care eul  suferă un proces de ridicare la sine, tot ceea ce se mişcă în lumea omului se mişcă de la eu la sine”. Personal, nu sunt de acord cu această poziţie teoretică a lui Constantin Noica, mai ales că ea e departe de  psihanaliza freudiană şi post-freudiană, dar mă întreb:
Este Ion Hirghiduş un patriot din punct de vedere cultural? Abia aştept să-mi răspundă... La el acasă, înconjuraţi de cărţi...

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.