MAIDANEZUL ȘI BICHONUL MALTEZ

Într-un popas, la Piatra Fântânele,
Se plimbă,-n curbă, un Bichon maltez,
Care se plânge de-ale lui belele,
Unui cățel mai mare, maidanez.

Stăpânul lui, când a trecut ieri pasul,
Din grabă, l-a uitat, chiar pe cărare,
Și ca să uite focul și impasul
Se joacă, de atuncea, în parcare.

Când foamea vine și le dă târcoale
Bichonul nu mânâncă, face nazuri,
Dar „vagabondu”-nfulecă pârjoale
Stricate, resturi din poieni și iazuri.

După vreo săptămână de post negru,
Visând c-al lui stăpân îl ia acasă,
Se-ntinde lângă prietenul integru
Ce-l dădăcea, însă puterea-l lasă.
 
Morala:
Atunci când ai schimbat un stil de viață
Precum bichonul, are-o relevanță:
Când nu te adaptezi, tu nu faci față
Și mori ca prostul, însă cu speranță.

PORCUL ȘI MĂGARUL

Un porc stătea mereu întins la soare
Și pe măgar, atent, îl observa, 
Când el, în atelaje, cu sudoare,
Muncea tăcut și nu se enerva.

În troca lui de porc, pe săturate,
Avea fiertură, boabe și susai,
Iar măgărușul, chiar pe înserate,
Primea doar fân și sroturi... un pospai.

Într-o dispută, firul despicară,
Însă măgarul picotea de somn,
Grohăitoru-l face de ocară
Și-i spune că stăpânul nu-i un domn:

Nedreaptă soartă, spuse râmătorul,
Să tragi ca bou-n jug!... Ești „papă-lapte”!?
Să fiu în locul tău, doar slujitorul,
M-aș spânzura de ham în astă noapte!

Te cred, dar eu am înțeles că viața
Ne dă la fiecare pe măsură,
Iar azi, desigur, chiar mă trage ața... 
Și, obosit, adoarme-n bătătură.

De dimineață, l-a strigat zadarnic
Pe râmător...  Era bucăți pe masă!
Măgarul a-nțeles un lucru tainic,
Că orice porc... e hrană pentru casă!

Morala:
Când Dumnezeu te face o făptură,
Trăiește-ți viața cât mai onorant,
Nu grohăi ca porcu-n bătătură, 
Că mori ca el, la fel de ignorant.

LEUL ȘI BURSUCUL

Un leu vânjos, plecat la vânătoare,
Se-așază printre crengi și ierbi virgine
Și-așteaptă prada, în ascunzătoare,
Tăcut și calm, cu-ncredere de sine.

Dar după lung popas și-o zi nefastă,
Când așteptarea sucomba nervoasă,
Coboară-n iarbă, iute, de pe coastă
Bursucul, cu-o alură curajoasă.

Când vede leul o așa jivină,
Stă-n cumpănă și nu se deranjează,
Gândea să-i pice pradă o bovină
Sălbatică, dar foamea-l agasează...

Voia o luptă, să-și testeze forța,
C-un animal mai mare, pe măsură,
Dar pe așa călduri, când arzi ca torța,
E bun orice, să ai de-mbucătură.

Fixâdu-și ținta, ca un leu feroce,
S-a repezit din ascunziș, grămadă,
Apucă ceafa la bursuc, atroce,
Vrea să-l sugrume și apoi să-l roadă.

Dar, într-o clipă, chiar năpăstuitul,
S-a răsucit sub colți - Ce aventură! -
Și-n loc să-și afle, nefiresc, sfârșitul,
Lovește agresiv, chiar „sub centură”!

Morala:
Când prada ți-ai subestimat o dată, 
Cu „garda jos”, c-aveai supremație,
Ajungi din vânător, vânat, îndată,
Și-o clipă-ți fură „marea bărbăție”.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.