În data de 8 august a fost Ziua Internațională a Pisicii. Simpatica felină e sărbătorită, începând din anul 2002, din inițiativa Fondului Internațional pentru Bunăstarea Animalelor (IFAW). Nu știu dacă, pe glob, există 500 de milioane de pisici, cum se estimează, dar vă pot garanta că nouă dintre acestea trăiesc în curtea mea. Nu de puține ori jucăușele ghemotoace de blăniță au devenit personaje ale textelor mele. De această dată, vă propun câteva fabule. Cu gheruțe, evident...

PISICA PRIBEAGĂ

O pisică dintre cele
Care au vânat o viaţă,
Cum veniră vremuri grele,
A-ncercat să facă faţă,

Dar, de-atâta sărăcie,
Puse coada pe spinare
Şi porni în pribegie,
Să muncească-n lumea mare.

Petrecând vreo patru ani
Cu gorile, cimpanzei,
Babuini, urangutani,
S-a trezit grăind ca ei.

Nu vorbea în „pisicească”
Doar din fandoseală sau
Chiar uitase să rostească
Până şi maternul „miau”?

Cert e că, venind acasă,
La părinţi şi la copii,
Stând cu-ai săi, cei dragi, la masă,
Începu a povesti.

A-ncercat să spună ea
Despre viaţa-i actuală,
Dar degeaba, că era
Totul… o maimuţăreală.

De pe gard, o mâţă care
Auzi cum se prosteşte,
Se miră, nevoie mare,
Şi-o certă, prieteneşte:

– Mult e dulce şi frumoasă
Limba mamei, ce-o vorbim,
Însă, când plecăm de-acasă,
Bine-ar fi să n-o stâlcim!

Morala:

Un cuvânt urât, frumos,
Ori o vorbă bună, rea,
Sună mai melodios,
De-s rostite-n limba ta!

DIALOG ÎNTRE GENERAȚII

– Cât de tare trebuie să miaun, 
Să m-auzi, bunico? Ce-ai pățit?
Stai întinsă lângă ușă ca un
Bibelou și parc-ai asurzit! 

Știu că neamul nostru, pisicesc,
Are-auzul fin, vederea bună,
Însă, dacă stau să te privesc,
Mă întreb de nu e o minciună.

Ce-i și cu instinctul dumitale?
Am văzut c-ai ignorat, `nainte,
Șoarecele ce dădea târcoale,
Iar în gură ai un singur dinte.

Blana ți-e din ce în ce mai rară,
Părul nu-i lucios, precum al meu,
Și am observat, când ești afară,
Că în pom te cațeri tot mai greu.

– Ce să fac? Am fost și eu, cândva,
Chipeșă, vioaie, sănătoasă,
Însă vremea m-a schimbat așa...
Bătrânețea este nemiloasă!

– Înțeleg și tare îmi doresc
Să rămân frumoasă mult și bine,
Vreme-ndelungată să trăiesc,
Dar să nu ajung așa, ca tine!

– Ține seama de morală, fată –
Zise bunicuța, cu blândețe –
Poți avea o viață-ndelungată,
Numai ajungând la bătrânețe!

PROVERBE

– Se ştie, când pisica nu-i acasă,
Dansează şoarecii voioşi, pe masă!...

Aşa vorbea motanul înţelept,
Fiind al vorbelor cu tâlc adept.
Prin casă, nimeni nu se mai mira
Să îl audă cugetând aşa, 
Ca un motan ce a trecut prin viaţă.

Pisica lui, întoarsă de la piaţă,
A pus pe masă ce a cumpărat
Şi a plecat grăbită, la vânat.
Văzând-o, înţeleptul a găsit,
Ca de-obicei, proverbul potrivit:
– Pisica, dacă are clopoţei,
Să ştii că nu va prinde şoricei!

Dar ea a prins şi tare bucuroasă,
C-un şoricel grăsuţ s-a-ntors acasă.
Când l-a văzut, motanul a cerut
Să-i pregătească şoricel umplut.
Dar, vai! Ei nu-i plăcea acest meniu
Şi ce-a gătit la cină nici nu ştiu,
Şi nu contează… Sigur, altceva,
Iar soţului i-a explicat aşa:
–  Chiar tu mi-ai spus: „Ce ţie nu îţi place,
Ai grijă şi nici altuia nu-i face!”
Morala:
Să nu urmezi proverbele chiar toate,
Căci unele pot fi interpretate!

FIE PÂINEA CÂT DE REA…

Tomi e-un cotoi poznaş,
„Imigrant” în alt oraş,
Unde, auzise el,
Sunt tentaţii fel de fel.
Şi nu-i riscul să te frigi,
În cozi, câinii au covrigi
Iar din cer, iubiţii mei,
Plouă doar cu şoricei.
Hoinări din loc în loc,
Fără a avea noroc,
Obosit, lihnit, hai-hui.
Când să-şi pună pofta-n cui,
Vede-n stradă aruncat
Un posmag. Deşi stricat,
Bun de foame, ce să zic?
E mai mult decât nimic.
Bucuros cum altul nu-i,
Ia de jos posmagul lui
Şi se linge pe botic.
Din tufiş, un alt pisic
Tot flămând, s-a repezit,
I-a smuls coaja şi-a fugit.
Tomi-acum, cu burta goală,
Meditează la morală:

Fie pâinea cât de rea,
Tot... ţi-o fură cineva.

VIS ÎMPLINIT
 
Viaţa la oraş e grea şi plicticoasă,
De aceea Miţei urbea nu-i mai place
Şi de două zile a plecat de-acasă,
Spre pădure, unde să trăiască-n pace.
 
Ştie că acolo-i aerul curat,
Nu-i atâta zgomot, stres şi plictiseală,
Sunt atâtea păsări bune de vânat,
Deci mâncarea este toată naturală.
 
Cine este Miţa? Este o pisică
Ce-a trăit ca lady, într-un coş de paie,
Dar acum înfruntă drumul, fără frică,
Şi înaintează, chiar de-i vânt sau ploaie.
 
Până în pădure, calea-i grea şi lungă,
I-a ieşit în faţă chiar şi un dulău,
Dar e hotărâtă-acolo să ajungă,
Pentru că acesta-i idealul său.
 
Au mai fost oprelişti, a trecut şi ape,
Cât pe ce să-şi prindă coada-ntr-o capcană,
Dar, cu multă grijă,- a reuşit să scape,
Chiar şi când spre seară,-ajunsă în poiană,
 
A trăit, cu groază, altă aventură,
Căci era să fie, biata, împuşcată,
Pentru că, în beznă, cu blăniţa-i sură,
Cu un iepuraş fusese confundată.
 
A trecut de toate, a ajuns cu bine
Şi-n pădurea mare ea s-a pripăşit,
Zburdă, prinde păsări, şoareci şi-i convine
Că îşi duce viaţa-aşa cum a dorit.
 
La morală-acuma, poţi să meditezi:
Dacă un obstacol îţi apare-n cale,
Schimbă strategia, dar să nu clachezi
Şi să nu renunţi la visurile tale!

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.