Articole de acelasi autor

Vulcan. Subiect care ar trebui  reținut de administrația publică locală

Vulcan. Unei femei i-a urmat o alta

Uricani. Proiectul merge mai departe

Vulcan. Mai bine așa

Vulcan. Dezlipire, pentru realizarea unei investiții importante

Din confesiunea unei femei ajunse în Guinness Book of Records Și-a zis că îi trebuie voință și credința că Dumnezeu este cu ea

Vulcan. Greutatea ar fi gestionarea lui ulterioară

Uricani. Reîntâlnire plăcută

Vulcan. Probleme cunoscute

Vulcan. Prevederi interesante în modificările aduse unui act normativ

N-aş fi crezut vreodată - vorba poetului – că voi vedea pe viu cum şi-au manifestat nemulţumirea câţiva reprezentanţi ai unuia dintre cele mai statornice bazine electorale vulcănene ale lui Gheorghe Ile. Oameni pe care din totdeauna i-am crezut ca fiind calmi, răbdători şi încrezători în promisiunile făcute la oricare campanie electorală, fie locală, fie de interes naţional, nu şi-au mai putut ţine în ei of-ul care-i macină de ani şi ani de zile, iar acesta a răbufnit ieri dimineaţă.

Fără îndoială,

la şedinţa ordinară de joi a Consiliului Local al municipiului Vulcan ar fi putut veni mai toţi momârlanii care-şi au gospodăriile pe malul stâng al Jiului. Pe dealul de dincolo de barajul termocentralei, acolo unde se află şi Tăul fără Fund, ca să înţeleagă şi cei care nu sunt de pe aici. O doamnă în vârstă şi zece bărbaţi au aşteptat cu mult calm începerea şedinţei şi permisiunea de a-şi spune păsul. Deşi oamenii nu au drum de acces ca lumea, nu au apă curentă, iar iluminatul public al zonei stă în şapte becuri, ei plătesc taxe şi impozite locale de parcă ar avea condiţii de locuit ca la oraş. Drumul este atât de accidentat, încât pe el nu pot urca, în caz de nevoie, nici ambulanţa şi nici autospeciala pompierilor.

Este singurul cartier vulcănean

în care accesul autovehiculelor este posibil numai dinspre Lupeni, până la hotarul cu municipiul vecin vii pe asfalt, după care, intrând în zona care-i aparţine Vulcanului, începi să dai în gropi. Oamenii îşi cară apa de băut în găleţi sau pet-uri. Nici vorbă despre posibilitatea întrebuinţării unei maşini de spălat automate. Cei de aici nu pot fi acuzaţi că nu au sesizat aceste probleme. Au făcut zeci şi zeci de cereri, dar nu au fost nici măcar băgate în seamă, darămite să fie soluţionate. Tocmai de cauza acestor lipsuri elementare pentru cineva care trăieşte în secolul al XXI-lea copiii momârlanilor din zona Paroşenilor şi-au găsit rostul vieţii prin alte părţi, iar multe case au rămas goale. „Câte generaţii mai trebuie să moară, ca să avem şi noi apă?”, a răbufnit un bărbat în vârstă.

„Nu am venit să ne certăm -

a rostit calm unul dintre nemulţumiţii din Paroşeni -, am venit să vedem dacă puteţi să ne ajutaţi. Iar dacă nu, nu!”. Hotărâre se putea citi nu doar pe chipurile oamenilor, ci şi în ceea ce spuneau. Acum oamenii şi-au dat seama că au fost înşelaţi şi regretă faptul că au acceptat ca Paroşeniul, pe vremuri o comună înfloritoare şi cu oameni harnici, să facă parte din oraşul devenit municipiul Vulcan. Acum nimeni nu mai simte un ajutor din partea statului. În alte zone asemănătoare, rămase rurale, mai zăreşti o pensiune, ţăranii primesc sprijin, ca să mai ţină o livadă, una-alta, dar în partea asta a Vulcanului nu vezi nimic din toate astea. „Dacă nu ne puteţi ajuta, lăsaţi Paroşeniul deoparte!”, a răbufnit un bărbat din grup. Şi asta, desigur, fiindcă nu mai putea să ţină în el nemulţumirea şi revolta care-i ajunseseră la gât.

Căminul cultural din Paroşeni,

aşezământ cu mai bine de o sută de ani în spate, stă să cadă. Numai intervenţia voluntară a localnicilor îl mai ţine în picioare, primarul Ile şi suita lui fiind văzuţi aici doar cu ocazie nedeii anuale. Oamenii ar vrea ca imobilul centenar să treacă printr-o reparaţie capitală, să aibă încăperi frumoase şi zugrăvite, plus un veceu, pentru ca să nu mai fie nevoie să cauţi un tufiş, dacă te scapă ceva. Nu ar fi rău ca aşezământul să deţină veselă, pentru un ospăţ sau un părăstas. Dacă ar mai fi zăbovit în sală, fiindcă primarul a zis asta la sfârşitul şedinţei, oamenii l-ar fi auzit pe Ile replicând că nu sunt bani la cultură, pentru renovarea căminului cultural. Păi cum să fie când peste 1,5 miliarde merg la Nedeia vulcăneană, patru la sport, şi câte şase sute de milioane, până la opt, la revelionul vulcănenilor şi la cheful anual al vârstnicilor? Aici m-aş fi aşteptat să intervină măcar un consilier local de la cultură-sport, dar nimic nu s-a întâmplat. Toţi îşi ţineau privirea aţintită în jos.

Gheorghe Ile

– se vedea asta pe el - cu greu s-a abţinut, ca să-i asculte până la capăt. Dar şi dacă făcea urât la Paroşeni, mă gândesc că şi aceştia ar fi uitat de calm şi i-ar fi răspuns cu aceeaşi monedă. Să nu vă gândiţi că primarul i-a liniştit spunându-le că totul se va rezolva. Nu. Campania electorală pentru 2020 fiind departe, el le-a răspuns că „noi nu ajutăm, facem ceea ce e în programul nostru”. Şi a adăugat că „Facem pe priorităţi”, ceea ce, tradus, ar însemna că partea aceea a Paroşeniului nu e importantă pentru primărie. Iar pentru a-i linişti pe paroşanii nemulţumiţi le-a enumerat şi alte cartiere vulcănene mărginaşe, aflate în aceeaşi situaţie. „Nu sunt bani”, s-a plâns Ile, argumentând că tot ce s-a făcut şi se face în Vulcan se bazează pe proiecte aducătoare de bani europeni.

Trist de tot este

că nu l-am auzit pe niciun consilier local care să spună ceva în sprijinul momârlanilori nemulţumiţi. Mă aşteptam la aşa ceva de la Dan Petculescu, consilier local din Sohodol-Paroşeni, dar nici vorbă! Doar la sfârşitul şedinţei – deşi o putea face foarte bine atunci când oamenii erau în sală -, doamna consilier local Eugenia Bărbiţă, ea însăşi momârlancă, a încercat, timid, să-l îmbuneze pe primar. A făcut-o formal, mai mult ca să se audă că a încercat ceva. Sunt convins că dumneaei a vorbit doar pentru ca intervenţia să-i fie bifată în procesul verbal al şedinţei. În ce-l priveşte pe mustăcios, el a rămas de neclintit. „Nu comparăm un cartier de zece case cu unul cu patru mii de oameni”, a zis el referindu-se la Traian şi, fără a-l numi, la locul de baştină al paroşanilor care-l vizitaseră. Apoi, conform formulei pe care o scoate întotdeauna când cineva sau ceva e împotriva lui, Ile a lansat teoria conspiraţiei atât de dragă lui. Adică, şi în a cazul acesta, chestiunea a fost pusă în mod tendenţios. A fost cineva care i-a învăţat pe cei din Paroşeni să vină la primărie. Mai rămânea să auzim că Soros e ăla care, lăsându-l pe Dragnea, a pus ochii pe el!

P.S. În timpul confruntării cu nemulţumiţii, Ile a împins un bilet pe care era notat ceva de genul să apară înainte ca să scrie Ghiţă. Cu alte cuvinte, pe site-ul primăriei discuţia avută cu nemulţumiţii din Paroşeni să fie cosmetizată cât ai mult posibil.

Comentarii articol (2 )

#1 Gheorghe 31.08.2017,  18:28:27

Pe lista de prioritate a primarului: arogante, nesimtirea si nepadarea cetatenilor cinstiti, festivitati unde sa fie pe post de mascarici (costum popular momarlanesc, haine militare, cantaret la cor sau mare credincios in biserica) isi mai duce si politia locala deghizata (mineri, militari, etc dupa caz), sa faca pe banda rulanta cetateni de onoare, sa trimita lingaii in excursii, chefuri si revelioane pentru slugi

#2 junior31.08.2017,  21:40:20

Ile e deja depasit.Trebuie schimbat!Urgent!Impreuna cu echipa lui!

Adauga comentariu

Numele tau:   Comentariul tau:   C창t fac 7 ori 10  ?      DISCLAIMER    Atentie! Postati pe propria raspundere!    Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.