Articole de acelasi autor

Cu Ilie Pintea printre soldații români din Afganistan

Descindere nocturnă a Serviciului Județean Anticorupție Hunedoara la Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu”

Decizia de concediere a angajatorului tău este nejustificată? Apelează la un avocat!

Lansarea volumului „Cele 7 peceți ale Bibliei”

Noaptea cercetătorilor 2023 în Geoparc. Evenimente care promovează aplicațiile cercetării pentru sănătate, în 20 de locații din țară

Primim la redacție. Către Ziarul Vaii Jiului S.R.L.

Casa Națională de Asigurări de Sănătate recrutează specialiști IT. Salariul e de 4000€/lună

Felix Ostrovschi vă prezintă „Revista presei” / Un hoț care distribuie dolari săracilor. Aventura unui hoț milos

Lansarea cărții Afganistan – chipuri ale războiului

La biblioteca județeană. Mari regizori români la centenar

Atunci când oamenii sunt ceea ce sunt şi nu doar ceea ce doresc să pară, când fac ceea ce fac din tot sufletul - cu dragoste şi devoţiune totală, când simţi ceea ce simţi din primele momente când i-ai întâlnit şi vezi că sunt motivaţi de acţiuni şi nu de scopuri... atunci când viaţa îţi intersectează paşii cu ai acestora – bucură-te şi apreciază-ţi şansa, fiindcă aşa ceva nu se întâmplă oricând şi oricui!

I.
Am întâlnit-o pentru prima dată în urmă cu şase ani. M-a intimidat şi m-a copleşit totodată, aşa cum probabil li s-a întâmplat multora dintre cei care, dorind să-şi înscrie copilul la Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 3 din Dimitrov, au aflat că „grupa mică” în acel an urma să fie „luată în primire” de Domnişoara educatoare. 
Cu o statură impunătoare, cu un zâmbet mereu reţinut, cu vocea caldă însă cu inflexiuni oarecum dure la prima vedere, ELENA GÂŢ, cea despre care vă voi vorbi, pare mai degrabă o prezenţă rece şi care nu ar putea vreodată să se implice sufleteşte în ceva. Cu toate acestea, nu-ţi ia prea mult să o „citeşti” şi să descoperi că sub această „carapace” se găseşte un OM nobil şi extrem de sensibil, care, poate şi din acest motiv, priveşte de foarte multe ori în jos, deşi înălţimea spiritului ei nu are cum să fie vreodată atinsă de cei mediocri. 
Am participat – şi când spun asta nu exagerez cu nimic – şi am fost implicaţi, părinţi şi copii, laolaltă, în tot ceea ce înseamnă viaţa prichindeilor noştri. Tot ce am făcut a fost extraordinar şi, asta, pentru că ea, Elena, Elena noastră a ştiut cum să ne facă să ne apropiem unii de alţii, şi, cel mai important, părinţii de propriii copii! Educatorul ocupă un rol primordial în instruirea copiilor preşcolari, însă educatoarea noastră ne-a învăţat mai multe pe toţi, nu doar pe copii ci şi pe noi părinţii, arătându-ne prin metodele ei care ne este rolul fiecăruia cu adevărat şi, foarte important, făcând toate acestea să pară ca şi cum noi deja le-am fi ştiut!

II.
Trei ani în Grupa Muguraşilor au trecut ca trei zile, şi, ca în poveşti, încă trei ani s-au scurs de la absolvire şi până astăzi. 
Elena ne-a propus să ne revedem. Ţinem mult la ea şi ştim că ne vrea reuniţi pentru ca să nu uităm unii de alţii. Nici n-am avea cum: s-au legat prietenii, s-au ţesut poveşti, s­-au adunat amintiri...

III
Lecţia deschisă începe. Elena le sugerează copiilor să spună fiecare câte ceva despre ceea ce au făcut în toţi aceşti ani de când nu s-au văzut. Se strigă catalogul „grădinăreilor”. O fetiţă se ridică şi spune:
„În loc să vă zic câteva cuvinte despre mine, o să zic câteva cuvinte despre Dumneavoastră!”... În sală se aşterne liniştea. Copilul, sigur pe el, începe cu glasu-i pur să recite cu intonaţie şi accentuând cuvintele cheie o poezie scrisă de al său părinte pentru educatoarea lor dragă...

„Elena,
Aşa cum ne-am propus, nu ştiu de-ţi aminteşti?
Ne revedem în timp, aici unde-am crescut
Şi unde, poate, fără să vrei măcar, tu ai făcut
Să se-mplinească vise, să devenim oneşti.
Elena,
Când ne-ai zâmbit ne-ai pus în suflet soare
Şi-atunci când ne-ai cântat, ne-ai pus speranţe-n gând...
Noi am crescut, dar n-om uita nicicând
Tot ce însemni ... şi, că te-am întâlnit, n-a fost o întâmplare!”

Cuvintele ajung la suflet fiindcă au plecat din suflet!
Se strigă catalogul în continuare. Când lecţia deschisă i-a sfârşit, copii, părinţi, bunici strigă la unison fără ca măcar să se fi înţeles de dinainte: „Te iuuuubiiiimmmm, Elenaaaa!”  

IV
După trei ani şi, încă, NOI, vă mulţumim! 
Şi n-o să-ncetăm s-o facem iar şi iar,
Chiar dacă fizic nu mereu ne întâlnim.
Dintre acei ce niciodată din suflete nu ne dispar,
Aţi fost, sunteţi şi veţi rămâne ca un DAR!
Octavia STĂNCIOIU, părinte de „Muguraş”

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.