La Uricani / Ziua Naţională a României - sărbătorită cu sentimente patriotice
Articole de acelasi autor
de Ziarul Vaii Jiului
La Uricani încă nu a dispărut spiritul patriotic, dacă acesta poate fi măsurat după numărul mare de cetăţeni care au fost prezenţi în sala de spectacole a Casei de Cultură.
Manifestarea organizată în special la iniţiativa primarului oraşului Uricani, Dănuţ Buhăiescu, dar şi cu acordul consilierilor locali care au votat pentru susţinerea acesteia, a avut toate ingredientele unei zile de o astfel de greutate şi semnificaţie istorică: spectacol folcloric autentic prin cele două voci ale fetiţelor Antonia Moraru şi Roberta Maxer (s-a demonstrat încă o dată cât de aproape sunt copiii de îngeri!), un discurs motivant pentru revizuirea spiritului naţional, o masă caldă, bazată pe fasolea naţională, pentru cetăţenii care în spirit marxist ştiu că prin stomac trece conştiinţa. Acesta a fost şi prilejul acordării unor diplome de „cetăţean de onoare al Oraşului Uricani”, în care domnul primar s-a implicat total. Este modul domniei sale de a-i răsplăti pe cetăţenii care au contribuit sau contribuie la imaginea pozitivă a oraşului. Au fost acordate diplome pentru cinci cetăţeni post-mortem: George Fireza, Constantin Grădinaru, Trifu Maxer, Marin Tucă şi Nicolae Zugravu. Au mai fost acordate diplome pentru Dobre Constantin (celebru opozant al lui Ceauşescu, aflat la Londra, fără teamă de Brexit!), Huruban Gheorghe şi Răgan Constantin (acesta a ţinut un discurs emoţionant!).
Am să insist asupra acordării diplomelor pentru cetăţenii de onoare post-mortem George Firiza şi Nicolae Zugravu. Aceştia au fost făcuţi cetăţeni de onoare post-mortem încă din anul 2015, cu scopul de a recupera o isorie de mult timp apusă. Cele două personalităţi ale Uricaniului au marcat într-un mod profund istoria culturală şi socială a acestor locuri, cu rezonanţe la nivel naţional. Acest fapt reiese din fişele biografice care sunt redate în acest număr al ziarului. Am de subliniat însă două aspecte importante: contribuţia domnului Nicolae Stoi pentru această reamintire şi problema urmaşilor fizici ai celor două personalităţi. Venerabilul domn Nicolae Stoi mi-a propus în anul 2015 o depasare la Lugoj, unde am realizat o documentare în perioada 26-27 februarie la Eparhia Greco-Catolică, cu sprijinul Preasfinţitului Alexandru Mesian. Ne-am bucurat acolo de toată solicitudinea, având la dispoziţie arhiva extrem de bogată în documente unice. Atât cât a fost posibil ca timp de cercetare, am găsit urmele trecerii celor două personalităţi uricănene prin instituţia religioasă greco-catolică din Lugoj. Am apreciat la domnul Nicolae Stoi grija deosebită pentru valorile trecutului şi gândul că aceste valori mai pot da sens timpului prezent.
În ceea ce priveşte urmaşii fizici ai celor două personalităţi în cauză, aceştia sunt foarte puţini. Strănepoata lui George Fireza este doamna Dorina Barbu, cea care a primit şi diploma în memoria celebrului înaintaş. O cunosc pe doamna de mai mulţi ani şi dacă ar fi să o descriu în cuvinte puţine pot spune că este o femeie simplă care toată viaţa a avut un cult al muncii. Dânsa face parte din rândul puţinilor momârlani care mai cred în gospodăria ţărănească. Este o femeie echilibrată, cu un fin simţ al umorului şi pentru care viaţa reprezintă mereu un act de sărbătoare.
Nicolae Zugravu care a avut un rol decisiv, pe lângă îndatoririle sale preoţeşti, în dezvoltarea învăţământului din Uricani, are şi mai puţini urmaşi vizibili. Diploma a primit-o doamna Leonora Paşca, strănepoată a vaşnicului preot. Nu am cunoscut-o pe doamna decât din vedere, dar am remarcat-o cu mult înainte de a şti că este urmaşă a preotului care a jucat un rol important la sfârşit de secol XIX şi în prima parte a secolului XX pentru istoria Uricaniului şi a Văii Jiului în general. Când a venit să ridice diploma acordată de domnul primar, am refăcut în minte rarele întâlniri cu totul întâmplătoare pe care le-am avut cu dânsa de-a lungul timpului. Am remarcat faptul că este o femeie simplă şi cu bun-simţ, făcând parte din categoria rară a oamenilor care au simţul măsurii şi al muncii în acelaşi timp. Când am revăzut-o la această manifestare, părea pierdută şi mirată. Cele două doamne pe care le-am amintit sunt fără discuţie tot ceea ce a rămas mai bun din lumea rurală românească. Ţăranii noştri, atâţi cât mai sunt, creează o nostalgie după un trecut în care suferinţa s-a amestecat mereu cu blândeţea şi cu harul adevărului de multe ori nespus.
GEORGE FIREZA (1887-1946) - vicar, doctor în filozofie şi teologie
Născut la 18 noiembrie 1887, în Uricani, judeţul Hunedoara. Studii superioare la Colegiul Propaganda Fide din Roma, unde a obţinut diploma de doctor în filozofie şi teologie catolică. A fost preot militar în primul război mondial, pe frontul din Italia. Reîntors în ţară, a activat in cadrul Episcopiei Greco-Catolice din Lugoj, ca secretar episcopal, consilier (canonic) şi vicar general. La 29 septembrie 1931, a intrat în Noviciatul Iezuiţilor de limbă maghiară, în Satu Mare. În 1932, a fost trimis la casa iezuiţilor, pentru al doilea noviciat, în Austria. Din 1934-1935, s-a stabilit în comuna Toteşti, judeţul Hunedoara, ca paroh greco-catolic. Împreună cu Ştefan Schmidt, de la iezuiţii din Satu Mare a înfiinţat Mănăstirea Noviciat a Iezuiţilor Români. Aici a fost maestru de novici, apoi din 1936, a fost primul superior provincial al iezuiţilor din România, până în 1942. A publicat 23 de cărţi şi broşuri cu conţinut religios (lucrări originale şi traduceri din limbi străine, mai ales din italiană, latină, germană şi maghiară). La mănăstirea din Toteşti, a inaugurat două pelerinaje anuale la care au luat parte episcopul greco-catolic din Lugoj şi un mare număr de credincioşi din Valea Haţegului şi Valea Jiului.
A murit la Cluj, la 30 aprilie 1946, la 59 de ani. Este înmormântat la Uricani - Câmpul lui Neag.
Lucrări publicate: Apologetica religiunei creştine; Ora de adoraţie petrecută înaintea lui Isus din Sf. Eucharistie. - Lugoj, 1922; Biserica sobornicească. Ce mărturiseşte ea despre Papa?; Armele credinţei. Manualul românului creştin în apărarea credinţei sale strămoşeşti; Pâinea celor mici. Elemente de catehism şi rugăciuni pentru copii - Ediţia a 2-a. Lugoj; Maria. Modelul fecioarelor creştine. Lugoj, 1928; Calea Crucii. Instrucţii şi meditaţii. Ediţia a 2-a; Viaţa Preacuratei Fecioare Maria, prelucrată după mai mulţi autori pentru folosul poporului român, Lugoj, 1925; Viaţa Sfintei Varvara culeasă din mai multe izvoare - Lugoj, 1928; Minunile lui Isus explicate în cuvântări de Dr. I. Schaffer - Lugoj, 1929; Viaţa Sf. Nicolae. - Lugoj, 1931; Poarta cerului. Predici. Traducere din limba italiană - Oradea, 1938.
Referinţe: Emil Puni, Pr. George Fireza. Fişă biobibliografică, Deva, 2000, preluat de Maria Razba, Personalităţi hunedorene: oameni de cultură, artă, ştiinţă, tehnică şi sport (sec. XV - XX): Dicţionar, Ediţia a 2-a, revăzută şi adăugită – Deva: Emia, 2004, pp. 182-183.
Nicolae Zugrav – preot, protopop greco-catolic al Văii Jiului
Nicolae Zugrav a activat ca preot în Uricani în perioada 1897-1914, după care a fost numit paroh-protopop în Lupeni. În anul 1897, după moartea preotului Ilie Zugrav, a fost numit ca preot Nicolaie Zugrav capelan în Vişag. Acesta era văr cu răposatul preot şi fiul învăţătorului-cantorului Ioan Zugrav.
Meritele incontestabile ale acestuia sunt redate mai jos:
1. Este primul preot cu studii teologice înalte, întrucât preoţii de până la el au fost majoritatea neştiutori de carte. A fost absolvent al Seminarului Central şi al Facultăţii de Teologie din Budapesta.
2. A avut o contribuţie deosebită în ridicarea unor edificii publice de importanţă majoră pentru locuitorii comunei Uricani-Hobiceni: construirea casei parohiale în 1898, construirea unei şcoli cu două săli de clasă şi a unei locuinţe pentru directorul şcolii în anul 1905. Aceste edificii au fost construite din piatră şi prevăzute cu toate dependinţele necesare.
3. A contribuit la înzestrarea parohiei cu o pădure în extensiune de aproape 100 iugăre cadastrale, câştigate cu ocazia segregării pădurilor.
4. A pus bazele unui fond important pentru zidirea bisericii, fond care la nivelul anilor 1930 ajunsese la suma de 100.000 lei.
5. A organizat în înţelesul modern şi învăţământul primar de la şcoala confesională care la venirea lui se afla într-o stare absolut primitivă. A zidit noul edificiu şi apoi s-a îngrijit să aibă învăţători bine pregătiţi. Aşa cum menţionează în 1934 parohul Alexandru Cosma (în documentul „Istoria parohiei Hobiceni-Uricani. Temă pentru sinodul de primăvară din anul 1934”): „Prin învăţătură sistematică în şcoală, prin predică regulată în biserică, prin pastoraţie aleasă şi conştientă şi mai ales printr-o viaţă atât privată cât şi oficială cu adevărat preoţească s-a făcut cu adevărat lumina lumii şi sarea pământului în această parte a viei Domnului. El a fost bărbatul providenţial al acestei parohii. Când a fost numit protopop tractual şi mai târziu canonic onorar, când a fost de două ori trimis în Senatul ţării, toată Valea Jiului i-a strigat Vrednic este”.
6. Nicolae Zugrav, protopop greco-catolic al Văii Jiului, ca deputat de drept, a făcut parte din delegaţia parlamentarilor care au votat la Alba Iulia Unirea cu România la 18 noiembrie/1 Decembrie 1918 (la acest eveniment înălţător pentru istoria contemporană a României au mai participat lt. dr. Dominic Stanca din Petroşani - reprezentantul Reuniunii femeilor greco-orientale, ortodoxe, din Petroşani, învăţătorul Ioan Cioară din Lupeni - reprezentantul Reuniunii învăţătorilor greco-catolici din ţinutul Haţegului, deputaţii aleşi de Cercul electoral român Haţeg - de care aparţineau toate localităţile Văii Jiului, Trifu Macser - din satul Hobiţa, comuna Uricani, Petru Daj - din comuna Petroşani).
7. Ca o recunoaştere a meritelor deosebite, Nicolae Zugrav a fost decorat de Regele Ferdinand în anul 1922 cu ocazia vizitei în Valea Jiului.
Menţionăm că Nicolae Zugrav face parte dintr-un şir de cinci preoţi din familia cu numele „Zugravu”: 1. Nicolaie Popa Zugravu – tânărul pictor din Râmnicu Vâlcea care a realizat pictura bisericii de lemn din Uricani ridicată în anii 1790-1791 şi pictată între anii 1792-1806 – care a fost ales preot de locuitorii comunei Uricani, funcţie deţinută până în anul 1834; 2. Ilie Zugravu – preot în perioada 1834-1864; 3. Nicolaie Zugravu - preot în perioada 1864-1891; 4. Ilie Zugravu - preot în perioada 1891-1897; 5. Nicolaie Zugravu - preot în perioada 1897-1914, după care a fost protopopul greco-catolic al Văii Jiului care a marcat viaţa culturală, socială şi religioasă a acestui ţinut.
Ion Hirghiduş
Comentarii articol (1 )
#1
radu204.12.2017, 06:07:03
Frumos gest, frumos articol. Sa ne cinstim inaintasi! As vrea sa vad in ziar si cateva cuvinte despre Trifu Maxer, despre urmasii acestuia. Ar fi interesante mai multe articole despre participarea celor din Valea Jiului la evenimentele de la Alba Iulia, despre MARELE SFAT NATIONAL ROMAN.
   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii
|
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.
Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL.
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.